Confesiuni cu umor: Ce ai învățat din propria căsnicie?

Nu suntem mereu pe aceeași lungime de undă, ne certăm, ne supărăm, dar ne și împăcăm, iertăm, iubim. Iar cu puțin umor lucrurile merg mai bine. Tu ce ai învățat din propria căsnicie?

Citește și:

Soțul meu a fost mereu băiatul mamei. Dar eu m-am măritat cu el, nu l-am adoptat….

De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă…

Paul, 37 ani – „Mama soacră poate fi un aliat!”

Eram căsătoriți de câteva luni și m-am certat cu soția mea taman când eram în vizită la socrii. Ea s-a supărat pe mine că stăteam la televizor, în timp ce ea făcea curățenie prin casă.

Mama soacră nu se simțea grozav, iar eu urmăream un film cu tata socru. Soacra mea s-a dus după soție și, urmând-o la mică distanță, am apucat să aud că îi spune Lidiei (soției) să nu se mai supere din orice pe mine că sunt un bărbat tare frumos.

Pe nevastă-mea a umflat-o râsul, iar pe mine la fel. De atunci, dacă fac vreo prostie îi tot amintesc „am făcut, dar sunt frumos!”.

 

Iulia, 34 ani – „Răceala pentru bărbați are un singur stadiu: terminal”

La prima răceală a soțului meu reacțiile lui m-au îngrijorat atât de tare încât am chemat medicul. M-am gândit că orice poate fi posibil, din moment ce nu era în stare de nimic, nu se ridica din pat, acuza diverse dureri când tușea… m-am temut să nu fie mai grav.

Aparent, nu era nimic grav, dar asta am înțeles abia la a treia răceală. Acum știu diagnosticul și îi iubesc chiar și așa cum e: un smiorcăit!

 

Dan, 29 ani – „Dacă ne pupăm și ne îmbrățișăm, ne trece”

Suntem căsătoriți de doi ani și, încă dinainte de căsnicie, am făcut un pact: oricât de tare ne-am supăra unul pe celălalt, după ce ne spunem ce avem de spus, ne sărutăm și ne îmbrățișăm.

E adevărat, uneori ne-am strânge de gât reciproc, nu de talie, dar o facem. Și încă funcționează! Cumva, revenim la sentimente mai bune când facem asta. Parcă ne amintim că ne iubim.

 

Laurențiu, 35 ani – „Să fac compromisuri”

Mie nu îmi plac pisicile. Soției mele îi plac. În urma compromisurilor, am adoptat 3 pisici. Nu știu exact cum am negociat chestia asta întrucât am impresia că am ieșit în dezavantaj.

Spre disperarea noastră, a ambilor, pisicile mă iubesc mai mult pe mine. Au început să-mi și placă. Acum încerc să o învăț pe nevastă-mea să îi placă fotbalul.

 

Andreea, 38 ani – „Să am muuuultă răbdare”

Matei este un tip grozav, dar, comparativ cu mine, am impresia că se mișcă în reluare. Este ușor perfecționist și când se apucă de un lucru, până nu seamănă cu ce vrea el, nu termină.

Motiv pentru care atunci când îl rog să mă ajute cu câte ceva, mă înarmez cu răbdare: să vină, să studieze, să emită câteva păreri și posibile ipoteze, să testeze o parte dintre ele, să se răzgândească, să corecteze, să finiseze. Slavă Domnului că duce gunoiul din prima…

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Trăiesc de copil cu sentimentul de singurătate
Trăiesc de copil cu sentimentul de singurătate

Sentimentul de singurătate nu îmi este străin. Din contră, m-am familiarizat cu el încă de mică. Nu înseamnă neapărat să trăiești singur, ci să te simți invizibil…

Citeste
Cum să fugi de un bărbat atrăgător
Cum să fugi de un bărbat atrăgător

Am o slăbiciune pentru bărbații cu păr lung. E primul indiciu că găsesc un bărbat atrăgător. În rest, dacă este indisponibil emoțional și infidel, mă atrage ca pe molie flacăra. Acum că știu ce e rău, nu înseamnă că e simplu să-mi fac bine…

Citeste
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională

Mereu am resimțit anxietate în cuplu, dar abia recent am înțeles motivul. Teama de a nu pierde partenerul era prea puternică, iar comportamentele mele atrăgeau exact acest deznodământ.

Citeste
Confesiuni cu umor: Ce ai învățat din propria căsnicie?
Confesiuni cu umor: Ce ai învățat din propria căsnicie?

Nu suntem mereu pe aceeași lungime de undă, ne certăm, ne supărăm, dar ne și împăcăm, iertăm, iubim. Iar cu puțin umor lucrurile merg mai bine. Tu ce ai învățat din propria căsnicie?

Citeste
Micuța fată și un destin programat
Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citeste
De ce este important să ții cont de nevoile tale
De ce este important să ții cont de nevoile tale

Fiecare dintre noi ar trebui să facem o minimă introspecție legată de nevoile noastre. Dar, odată cunoscute, fidelitatea față ele este deseori pusă la încercare.

Citeste