Dacă spun că sunt single atunci când am început o relație… ceva nu este în regulă

Când ești single prea mult timp, ajungi să te identifici cu acest statut. Mai ales dacă nu trăiești cu disperare nevoia de a fi parte dintr-un cuplu. Eu, una, cumva trag tot spre singurătatea mea. Poate chiar pe bună dreptate.

Citește și:

Cum să scapi singură de singurătate

Azi suntem un cuplu pentru că la început am avut răbdare

Nu e deprimant să fii singură!

Dincolo de toate lucrurile care ne amuză despre oamenii singuri (chiar și atunci când facem parte din acest grup), statutul nu este unul deprimant. Știu, mare parte dintre noi ne visăm în relații, evident dintre cele mai fericite și împlinite, iar în cele din urmă mulți capitulăm în compromisuri dintre cele mai nesănătoase.  Pentru că e mult mai bine să fii cu cineva, decât singur, nu-i așa?

Dar ideea este să fie bine pentru tine, în primul rând. Iar dacă te forțezi, dacă treci cu vederea, dacă te abați de la ce nevoi reale ai sau ce îți dorești… atunci pentru cine e bine?

Eu am fost single 3 ani. Nu pot spune că m-am plictisit, că am fost tristă, că nu îmi găseam rostul. Munca îmi dă sens, la fel și întâlnirile cu prietenii și activitățile care îmi fac plăcere și cărora mă dedic fără limite.

Crezi că e un stil de viață egoist? Păi și de ce nu aș trăi egoist? Nu e ca și cum datorez ceva cuiva. În primul rând îmi datorez mie. Iar eu nu știu să fac compromisuri, oricât m-aș chinui.

Dacă eu îmi doresc să ies cu prietenele, fie și în club, iar el este gelos sau mă acuză că mi-aș dori, în realitate, să fiu infidelă, mă jignește și mă frustrează.

De ce să nu mă duc să mă simt bine? De ce să stau în discuții nesfârșite despre cum îl iubesc, apreciez, respect, dar am nevoie și de independența mea? Până la urmă, chiar și când te căsătorești nu „aparții' cu adevărat nimănui. Doar ție însăți.

Da, sunt de acord să negociem ce vrem de la un cuplu. Care este timpul petrecut împreună și care separat, pentru a ne fi bine și unuia și altuia.

Dar dacă el are o problemă cu stilul meu de viață, cu nevoile și dorințele mele… ce să negociez? Nici nu pot rămâne lângă el. Pentru că, este un caz clasic de nepotrivire de caracter.

 

O relație ca și cum n-ar fi

Evident, firi similare cu interese comune, vor găsi un teritoriu pe care să poată să conviețuiască. Dar nici acolo nu este o zonă de siguranță în care putem controla ceva. Putem doar să sperăm că lucrurile vor merge. Că avem motive temeinice să ne încredem în partener. Că vom ajunge să ne dorim aceleași lucruri.

Realitatea zilei de azi este că ai șanse mai mari să fii victima unui atentat decât să găsești partenerul potrivit. Poate el există. Dar poate este într-o relație nepotrivită lui, în care se complace și astfel vă ratați reciproc…

Eu am început să ies de o lună cu cineva. Merge destul de bine (la început, cuplurile au acest dar de a părea minunate). Nu am planuri de viitor cu el pentru că încă mai trebuie să îl cunosc.

Dar sunt atentă la ce spune și la ce face. La ce povestește despre viitorul lui fictiv, pe care și-l conturează din suma dorințelor. Și, sincer, nu corespunde cu ce aș vrea eu. Nu vreau nici să îl schimb și nici nu sunt atât de naivă încât să sper că se va produce vreo schimbare pe undeva. Din păcate, nici la mine, nici la el.

Nu ne vedem foarte des, dar vorbim zilnic. Îmi spune că îi lipsesc și, uneori, și mie îmi este dor de el. Sexual suntem foarte compatibili, intelectual la fel. Eu am umor, el nu. Eu mă joc, el mai puțin. Dar este îngăduitor și tandru. Până la urmă, nu trebuie să fie tot ca mine.

Și totuși, ceva mă reține. Poate pentru că suntem la început și nu pot face estimări. Nu cred că le voi putea face nici pe parcurs.

Dar când o amică m-a întrebat recent dacă tot single sunt, am răspuns fără ezitări: DA. Apoi mi-am dat seama că nu aș fi. Sau că, cel puțin, nu sunt la fel de single cum eram.

Așa că i-am spus că sunt single, dar ies cu cineva. Ea a rămas confuză, iar eu la fel. O fi în neregulă, dar eu chiar mă simt single. Și nu cred că greșesc. Până când nu aflu unde sau dacă va merge ce am început acum, eu rămân singură.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei

Fiica adoptivă a mătușii mele este dependentă de jocuri de noroc și droguri. Atunci când nu sterge mesele noaptea prin baruri, fură bani și se ocupă cu diverse înșelătorii. Pe mine mă amenință cu moartea pentru că îi țin mama în viață.

Citeste
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting

Știam că nu îmi este bine lângă el pentru că nu mă simțeam în siguranță. Totodată însă, începusem să mă îndoiesc de mine, iar asta mă îngheța. Eram într-o relație în care trăiam un gaslighting cumplit din partea lui. Mă făcea să mă îndoiesc de ce spun, fac și gândesc eu.

Citeste
Vârsta nu are importanță
Vârsta nu are importanță

Credeam că este doar o încurajare, dar vârsta nu are importanță când vine vorba despre lucrurile pe care ți le dorești să le faci.

Citeste
Dacă spun că sunt single atunci când am început o relație... ceva nu este în regulă
Dacă spun că sunt single atunci când am început o relație… ceva nu este în regulă

Când ești single prea mult timp, ajungi să te identifici cu acest statut. Mai ales dacă nu trăiești cu disperare nevoia de a fi parte dintr-un cuplu. Eu, una, cumva trag tot spre singurătatea mea. Poate chiar pe bună dreptate.

Citeste
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel

Am văzut prin filme astfel de scenarii și chiar țin minte ce înverșunată eram când venea vorba despre infidelitate. Nici prin cap nu mi-a trecut că mi s-ar putea întâmpla mie, dar iată, viața bate filmul. Am aflat că iubitul meu are o altă relație în paralel.

Citeste
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

Uneori ajungi să te împrietenești prea bine cu singurătatea. Nu spun că ar fi neapărat un lucru bun, dar pentru unii dintre noi, este ceea ce am ales. Poate e egoism, dar este ceea ce vreau eu pentru mine.

Citeste