Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?
Când suntem singure, în căutarea unui partener, avem această înclinație de a rămâne agățate de câte o speranță. Că o să mă sune. Că și el mă place la fel de mult. Din regulile de dating mereu lipsește una: Nu te grăbi cu așteptările!
Citește și:
Prima întâlnire nu e relevantă, ca să cunoști un om e nevoie de timp
Oricât ne-am dori o relație de cuplu, fiecare are ritmul lui…
La prima întâlnire eram rezervată. Bogdan nu era chiar genul meu, dar în virtutea relațiilor mele eșuate, toate cu bărbați „genul” meu, am crezut că e un semn bun. Așa că, împotriva intuiției mele, am decis să fiu atentă la calitățile vizibile.
Știa să poarte o conversație, era un tip citit și umblat, nu încerca să mă vrăjească (prea evident) și era manierat. Iar când vorbesc despre maniere, mă refer la tot tacâmul: de la pus haina pe umeri, deschis portiera, la achitat discret nota de plată.
Recunosc, îmi place să văd un bărbat care știe să trateze o femeie. La a doua întâlnire, deja îl plăceam.
Vorbeam și între întâlniri și, treptat, m-a cucerit. Nu mirosea a îndrăgostire încă, dar era cert un tip cu care aș fi vrut mai mult.
La a treia întâlnire ne-am distrat copios și am apreciat să descopăr mai mult că are simțul umorului și că sărută bine. Apoi, treptat, curarea a leșinat. Mi-a scris mai rar și mai puțin.
Se apropia o deplasare pentru el și m-am gândit că e ocupat. Am avut curaj să îi scriu eu și mi-a răspuns expeditiv. Apoi nu a mai scris.
După trei zile mi-a spus „bună dimineața”. I-am răspuns cu un zâmbet. M-a întrebat ce fac și i-am răspuns că sunt la muncă. Mi-a urat spor și a dispărut.
M-am gândit din nou că ar fi ocupat. Apoi mi-am dat imaginar două palme: Așa se comportă un bărbat interesat? Nu! Un bărbat interesat are timp și disponibilitate, indiferent de programul pe care îl are.
Mie mi-a plăcut și aș fi vrut mai mult. Se pare că el nu. Motivele sunt irelevante. Am de ales între următoarele variante:
- Stau ca fraiera să mă gândesc ce nu i-o fi plăcut la mine. Mă compătimesc, îmi scade stima de sine, apoi mă enervez că îmi amintesc că eu sunt mișto – deci el, fraier. Timp pierdut.
- Îi găsesc scuze. Probabil este extrem de ocupat – el și James Bond. Poate are o perioadă dificilă – face un puzzle de 3000 de piese. Timp pierdut.
- Îmi căpiez prietenele disecând trei întâlniri minunate și o dispariție pe modelul Agatha Christie combinată cu Danielle Steel. Timp pierdut. Posibil și prietene.
- Îmi văd de viața mea pentru care sunt singura responsabilă și merg mai departe.
Este dificil să percepi o respingere oricât de curând s-ar petrece ea. Mai ales dacă un bărbat îți place. Dar nu poți controla ce simt sau fac ceilalți, în schimb te poți ocupa de tine.
Nu nega faptul că îți pare rău că nu a mers mai departe. Nu forța lucrurile căutându-l în speranța că pari degajată și seducătoare: dacă el se retrage poți, cel mult, să îi lași impresia că ești disperată.
Timpul meu este alocat activităților care îmi fac plăcere sau care reprezintă responsabilități. Muncesc mult, mă duc la sală, fac yoga, citesc, ies cu prietenii. Îmi place viața mea și nu sufăr de singurătate. Vreau un partener? Firește! Dar nu orice.
Știu că pot avea o gândire romatico-iluzorie și, uneori, mă agăț de câte un „ce-ar fi fost dacă”. Talentele de ghicitoare nu fac parte din hobby-urile mele, deci habar nu am ce ar fi fost. Există mereu varianta: dacă ar fi fost nașpa și tocmai am scăpat ieftin?!
Când îți cauți un partener, cred că cel mai important lucru este să nu te pierzi pe tine.
Foto: shutterstock.com
