De ce nu mi-am înșelat nevasta
Sunt căsătorit de 20 de ani. Am avut nenumărate ocazii să fiu infidel, dar am ales să nu o fac. Iată de ce eu nu mi-am înșelat nevasta.
Citește și:
Mă uit după bărbați pe stradă… dar mai des după femei. Măcar la ele am ce admira.
Am avut două crize de vârstă dar acum încerc să mă bucur de ce am
E destul de simplu să fii infidel. Deseori se spune că este exclusiv vina bărbaților, dar lucrurile nu sunt niciodată atât de simple.
Pentru o femeie poate fi un joc să fie sedusă de un alt bărbat. Se fâstâcește, îi place admirația, se simte validată… știu asta pentru că văd femeile din jurul meu cum se comportă când un bărbat flirtează cu ele.
Chiar dacă sunt într-o relație sau căsătorite. Brusc, devin niște fetișcane. E ceva ce mie personal nu îmi place. Înțeleg flirtul și rolul lui. Cu toții îl practicăm. Ba chiar sunt situații sociale în care e bine să știi să fii jovial, să complimentezi o femeie.
Sunt și situații când chiar asta îți vine să faci. Când fac eu asta, în mintea mea, da, există ideea de sex. Ideea de: asta e o femeie cu care m-aș culca pentru că mă atrage. Dar am deja acasă o soție care mă atrage. Chiar și după 20 de ani.
Nu spun că e vreo pasiune nebună între noi (deși dacă bea ceva, soția mea e cu adevărat pasională), dar avem un rost comun. Așa cred că l-aș numi. Eu mă simt împlinit alături de ea.
O admir pentru cine este, știu că putem discuta orice, iar dacă ajungem la vreun conflict fiecare dintre noi încearcă să remedieze situația. Nu este muncă ușoară, dar dacă găsești persoana potrivită și știi ce îți dorești de la viață, nu ai nevoie să înșeli.
Nu merită să pierzi tot ce ai construit, pentru o aventură care te face să te simți bine fizic o perioadă scurtă.
Ce am observat însă este stilul soției mele de a flirta. Ea a avut mereu umor. Chiar mai mult decât mine. Am admirat-o și invidiat-o pentru acest lucru. Pentru ușurința de a transforma o situație în avantajul ei. De a detensiona o criză. De a bine dispune pe cineva.
Am avut ocazia să aud cât de curată este de un alt bărbat. Culmea, chiar lucram cu firma lui pentru un proiect. Știam de interesul lui chiar de la ea. Știam și că nu am de ce să mă tem, așa cum știam că are toate motivele să curteze o femeie ca ea.
Întâmplător, am văzut o scenă între ei doi. În care soția mea a luat distanță civilizat, dar autoritar. Nu avea nevoie de complimente pentru că mă avea pe mine.
O ajutase cu ceva și i-a spus „în glumă” că primește și plata în natură. Soția mea i-a răspuns că știe că lucrează cu mine, așa că ea îmi va plăti mie, iar eu lui. Mie, personal, mi-a plăcut. M-a umflat râsul. Numai nevastă-mea putea zice așa ceva.
Dar mi-a plăcut și figura ei. Lipsa de fâstâceală și siguranța de sine. Cred că am iubit-o mai mult în momentul acela. Momentul în care mi-a confirmat că mă iubește, deși știam asta.
Un alt motiv pentru care nu aș înșela-o este viața pe care am avut-o împreună și ce avem înainte. Ceva îmi spune că dacă vreodată voi fi fără ea, viața mea nu va mai fi la fel de frumoasă. De liniștită.
Cred că îi datorez și cariera pe care am avut-o și pe care fără cineva care să mă înțeleagă, susțină și încurajeze, nu aș fi visat-o. Credeți că e puțin? Că în viață contează doar cât de capabil și deștept ești tu? Contează foarte mult și ce familie îți faci. Și dacă după o zi mult prea lungă la birou, chiar te bucuri să fii acasă.
Mie, dacă pun în balanță toate aceste lucruri, infidelitatea mi se pare o glumă proastă.
Foto: 123rf.com
