Despărțire? Nu se moare din asta. Asta îmi repet, cât mai des…

Fluturi în stomac, vise cu iz romantic și ochelari virtuali care te fac să vezi viața în nuanțe intense de roz. Dar ce faci când se rupe „lanțul de iubire“ și ajungi la despărțire?

„Păi treci… cu umor peste. Adică, încercând să nu dramatizezi, să te gândeşti că viaţa nu este făcută doar din victorii personale, din relaţii reuşite sau din investiţii emoţionale în câştig. Uneori mai şi pierdem.

Citește și:

5 strategii să treci peste o despărțire

Comportamente dăunătoare după despărțire

Credem că X ne va face fericite, că ne va aduce împlinire şi iubire, dar X se dovedeşte a fi un bezmetic. Sau poate că X a fost o perioadă Făt-Frumos, dar nu mai vrea să fie, pentru că a obosit, sau s-a schimbat, sau, pur şi simplu, nu te mai iubeşte.

Viaţa e făcută din schimbări şi din eşecuri, la fel cum e făcută din reuşite şi din stabilitate. Şansele sunt de 50%…

Deci cum trec eu cu umor peste o despărţire? Mi s-a întâmplat să fiu foarte amorezată de vreo câteva ori în viaţă. Când relaţia nu a mai funcţionat, am simţit şi eu, ca toată lumea, că îmi cade cerul în cap.

Una dintre cele mai nedrepte suferinţe e cea a unei iubiri care continuă unilateral (adică eu îl iubeam, el nu mă mai iubea). Ce să facem, neamule, în aceste condiţii?

Am decis foarte devreme în adolescenţa mea că sunt o femeie mândră şi că nu mă voi umili pentru niciun bărbat în viaţa asta. Deci, dacă nu mă mai vrea, nu-l mai vreau nici eu.

Şi încep să pun pe tapet lucrurile nasoale din relaţia noastră, că doar nicio relaţie nu e doar lapte şi miere. Apoi, să îmi spun că nu se moare din asta, garantat! Din dragoste rănită nu se moare, madam Angela Similea!

Deci, încep prin această mantră: nu se moare din asta, nu se moare din asta… îmi repet cât mai des, până când mă autoconving că aşa e! Că nu se poate muri din aşa ceva.

Apoi, îmi chem prietenele la o serată cu brânză şi vin bun, unde, garantat, voi râde. Pentru că am cele mai haioase prietene din lume.

Apoi, dacă tot nu îmi este bine emoţional, îi povestesc iar şi iar pisicii mele necazurile mele amoroase, până când se plictiseşte şi ea (de fapt, cred că e fundamental plictisită).

Apoi, scriu pe blogul meu de chicklit aventurile amoroase şi primesc de la comunitatea de prietene virtuale încă o rundă de afecţiune şi de consolare. Deci aşa fac: mă sprijin pe cei din jur, pe prietenia lor, pe afecţiunea lor.“

Foto: Shutterstock