Divorț: Nu știam că trebuie să mă simt vinovată pentru că am îmbătrânit…

Mi-am acceptat mereu vârsta și nu m-a frustrat trecerea timpului. Pe soțul meu, da. Iar în consecință, m-a părăsit. Eu nu știam că trebuie să mă simt vinovată pentru că am îmbătrânit.

Citește și:

La zece ani de la divorț, m-am întors la același bărbat. Mai ceva ca-n filme, știu!

Speram să fim alături toată viața, chiar dacă soțul meu a fost o persoană mai dificilă. Greu de mulțumit, mereu morocănos și cu o aplecare deosebită către a face comentarii nepotrivite. În special în public sau când aveam musafiri. Fiul nostru l-a poreclit Grumpy și chiar i se potrivește.

Eram căsătoriți de 21 de ani când am divorțat. Ce nu știam e că pe Grumpy l-au năpădit hormonii și nu a mai contat nimic din viața lui.

Mă întreb dacă înainte contase sau doar nu a avut curaj să plece mai repede. Da, fac parte din mulțimea aceea mare a femeilor înșelate și părăsite pentru o amantă mai tânără.

Despre cât de „mai frumoasă”nu știu să spun… nu am avut curiozități. Dar am avut discuții îndelungate cu soțul meu. Am avut nevoie să înțeleg și să nu rămân cu 1001 întrebări după plecarea lui.

Știam că voi rămâne cu suferința, dar nu voiam și neclaritățile. Pe scurt, nu există metodă simplă sau frumoasă să îți spună cineva „Nu te mai iubesc”. Iar mesajul fusese clar de când am aflat că are o altă relație.

Nu este simplu nici să te uiți cum viața ta, așa cum o știai, dispare cu totul pentru că soțul tău așa a decis. Este frustrant să nu ai un cuvânt de spus. De fapt, de spus poți spune, dar nu poți schimba.

Nu poți aduce lucrurile înapoi. Poți doar să te adaptezi. Și spre binele tău, asta trebuie să faci. Să accepți că aceasta este realitatea, că nu poți avea ceea ce ți-ai fi dorit și să îți amintești că și tu ai o viață de trăit. Partea asta din urmă este cea mai grea.

Atunci când ești părăsită pentru o femeie mai tânără, iar soțul îți și reproșează că ai îmbătrânit și nu îl mai atragi – eu am 54 de ani – îți ia mult timp să te ridici de pe jos și să te scuturi de praf.

Am citit pe un site, la o situație similară cu a mea, multe comentarii pline de „înțelepciune” din partea unor bărbați. Că „asta merită o femeie, că bine că ăla și-a găsit una mai tânără, că normal că s-a săturat dacă ea nu mai arata ca un model”. Pline de inspirație!

Chiar le-aș recomanda să comunice aceste lucruri deschis mamelor lor, surorilor și femeilor cu care își doresc o relație. Asta înseamnă să fii un înțelept. Să îți asumi ce îți iese din gură.

Dincolo de aceste comentarii însă, am o întrebare… Știu că atunci când ești (mai) tânăr bătrânețea pare o iluzie, dar oamenii ăștia chiar cred că relațiile se bazează exclusiv pe felul în care arătăm?

Nu sunt o neîngrijită, iar pentru vârsta mea, genele mă ajută să mă mențin chiar foarte bine. Arăt decent. Nu am fost fotomodel, probabil nici nu voi fi. Nici nu mi-am dorit vreodată.

Oare nu ar fi mai util să vă întrebați și cât de interesant este un bărbat de 56 de ani care se crede unul de 30? Chiar aveți impresia că natura e generoasă cu voi în continuare?

Eu una, culmea, sunt într-o nouă relație acum. Chiar mi-a prins bine divorțul pentru că noul meu partener este un om calm și cald. Cunosc o altfel de relație și o altfel de iubire.

Interesant este că e și cu 5 ani mai tânăr decât mine dar, din fericire, niciunul dintre noi nu se preface că este altcineva sau altfel decât este. Probabil nu faptul că am îmbătrânit și nu aș mai fi atrăgătoare a dus la divorțul meu. Poate că astrele s-au aliniat și mi-au dat o nouă șansă…

Foto: shutterstock.com