După două întâlniri oribile îmi vine să rămân pe veci singură

Trăim vremuri interesante. Eu, cel puțin, le trăiesc. Sunt singură și mi-am propus să cunosc oameni noi. Dar am deja la activ două întâlniri oribile. Zău că te demoralizează.

Citește și:

Flirtul poate dăuna grav sănătății. Mentale!

Cum am ajuns să refuz un bărbat care îmi plăcea

„Mie mi-ar plăcea sexul în trei.” Iar mie să fie stat acasă…

Pe Răzvan l-am cunoscut printr-o prietenă. Nu era chiar „agățat” întâmplător. Este colegul prietenei mele și ne-am cunoscut întâmplător, când am vizitat-o la birou. Simpatic, înalt, fizic decent, îngrijit… părea genul de bărbat pe care nu îl refuzi când te invită în oraș.

Ceea ce a și făcut, după ce a primit numărul meu de telefon de la prietena mea. Cu acordul meu, evident. M-a invitat la cină într-un restaurant drăguț și, așa cum este firesc, am conversat în speranța că descoperim câte ceva unul despre celălalt.

Era destul de lejer să vorbesc cu el, deși conversația nu era una aprinsă. Chimie aproape zero. Recunosc că fizic, deși era agreeabil, nu îmi părea atractiv în mod deosebit. Respectiv, pe stradă, l-aș fi considerat banal. Apreciam, în schimb, că era îngrijit. De multe ori este mai important decât atuurile fizice.

Presupun că atitudinea mea era una politicoasă, din moment ce nu simțeam că ar fi vreo chimie acolo. Nici nu aș fi vrut să se simtă prost la întâlnire. Totodată, nici nu voiam să îi dau vreun semnal greșit. Rămăsesem în sfera amabilității și deschiderii către comunicare.

Pe de altă parte, nici dacă m-ar fi atras nu săream pe el… Dar poate aș fi flirtat. Ceea ce în cazul lui nu am făcut. Dar nu a contat. Am ajuns să discutăm despre relații.

El, abia încheiase cu fosta prietenă de vreo două luni. Mi se părea recentă despărțirea, dar nu am vrut detalii. Totuși, mi le-a dat.

Cumva, ceva din atitudinea mea, i-a transmis lui că sunt nerăbdătoare să aflu ce viață sexuală are. Și că de aia am și ieșit cu el…

Așadar, am aflat că îi plac pozițiile sexuale care solicită fizicul cât mai mult, chiar dacă produc disconfort. Sincer, și dacă îl plăceam, la subiectul ăsta de conversație deja începeam să trec în revistă ce am de făcut a doua zi.

Informația, totuși, nu a fost suficientă. Pentru că mai avea de zis. Spre exemplu, faptul că își dorește foarte mult să facă sex în trei.

Acum, na, eu aș fi vomitat puțin din desertul abia înghițit, dar sunt fată educată și m-am abținut. Dar am rămas uimită. Asta e ce spui unei femei la o primă întâlnire?

Nu zic, poate omul a fost sincer și a vrut să știu cu ce am de-a face. Totodată, la cum îmi dădea mie scorul de atracție, pe minus, imaginea lui făcând sex în trei mi-a luat mie cheful de sex vreodată.

Am încheiat la scurt timp întâlnirea după aceea. S-a oferit să mă conducă acasă și i-am spus că prefer cu taxiul. Aia e. Naiba știe dacă în mașină nu voia să-mi arate și poze…

„Vreau să fac ce vreau cu tine.” Oi vrea, dar crezi că poți?

Pe David l-am cunoscut online. Fizic este foarte atrăgător. Cel puțin, pentru mine. Din fericire este și isteț.

Motiv pentru care, după câteva conversații am decis să ne întâlnim. Iar întâlnirea a fost ok, am povestit fiecare despre el însuși și ne-am simțit suficient de bine cât să ne dăm iar întâlnire.

Și de data aceasta a fost plăcută cina la restaurant, motiv pentru care am hotărât să ne plimbăm puțin. Ajunsesem, oricum, la momentul delicat în care ne spuneam câte ceva despre relațiile fiecăruia. Apoi ne-am sărutat.

Apoi, plimbându-ne, mi-a spus că își dorește să fiu a lui. Romantic? Incitant? Sexy? Stați, că nu s-a oprit.

A continuat cu: vreau să fac ce vreau cu tine. Să nu am limite. Să nu conteze ce îți dorești tu. Pentru că sigur îți va plăcea. Vreau să fii la dispoziția mea. Să te lași pe mâna mea și să nu opui rezistență.

Am văzut recent pe internet o chestie care m-a amuzat: Dacă Christian Grey (din „Cincizeci de umbre…”) nu ar fi fost extrem de bogat, filmul putea trece drept un nou episod din „Minți criminale”. Atunci am râs. Acum, cu David, nu.

I-am spus cu sinceritate debordantă că șansele lui să mă vadă și a doua oară sunt minuscule (nu am vrut să exclud posibilitatea de a ne întâlni din greșeală), apăi să-mi și „facă” ceva. A fost șocat. Credea că simt la fel.

Nu simțeam la fel, pentru că am o stimă de sine bună. Și îmi caut un partener, nu pe cineva cu care să explorez diverse parafilii.

Dar am o problemă. Ăștia doi mi-au luat cheful de dating. Am înțeles că trăim vremuri în care sunt șanse să primești o poza cu penisul tipului cu care ai ieșit la două întâlniri. Dar chiar aici am ajuns? Despre asta vorbim atunci când cunoaștem pe cineva?

Totodată, le mulțumesc pentru sinceritate, prefer să aflu repede și nu prea târziu. Dar mai avem și alte preocupări? Sau ne mândrim cu fanteziile ori patologiile fiecăruia?

E ca și cum ai merge la o întâlnire și i-ai povesti la cină ce faci tu când ai un episod maniacal. În speranța că pari atractiv.

Cum ar fi fost să îi spun lui David că uneori, neintenționat, eu castrez bărbați? Puteam să nu adaug că „psihologic vorbind…”.

Foto: shutterstock.com