E dificil să scapi de un iubit toxic. Mai ales atunci când crezi că atât meriți

Am avut un iubit toxic timp de 5 ani. Aveam probleme cu încrederea în sine, dar relația aceea m-a destabilizat complet. Și chiar dacă îmi era rău, pur și simplu nu puteam pleca.

Citește și:

Iubitul meu m-a acuzat că mă iubesc mai mult pe mine. Mie așa mi se pare normal…

Cărțile mi-au dat curaj să ies din relația de cuplu

Bogdan alterna între a fi victimă și persecutor. Mi-a trebuit un an de terapie pentru a înțelege acest lucru. De văzut, îl vedeam, dar de fiecare dată mă convingea că e vina mea. Iar eu, o bună cunoscătoare a sentimentelor de vină și lipsă de merit, ascultam și credeam.

După patru ani și jumătate am început terapia, fără să știe el. Îmi era greu să ajung la programări pentru că trebuia să dau socoteală mereu unde sunt și ce fac. Cu ajutorul familiei și al prietenilor am reușit să acopăr urmele.

Când m-am dus la terapie scopul meu era altul: cum să devin mai bună astfel încât el să mă iubească și să nu mai fie agresiv verbal sau fizic. Cam asta era în mintea mea…

La începutul relației Bogdan mi se părea minunat. Mă asculta, mă „învăța de bine” și mă ajuta cu diverse probleme. Nu înțelegeam atunci că sunt forme de manipulare și de fapt, îmi cenzura atât propriile decizii cât și comunicarea cu ceilalți.

Prietenele mele au fost ușor ușor îndepărtate, iar familia la fel. După doi ani de zile, locuind deja împreună, singurul meu program era să merg la muncă și să vin acasă. Iar dacă stăteam prea mult la muncă aveam scandal.

Îmi spunea că mi-am găsit pe cineva acolo și îmi bat joc de el „după câte face el pentru mine”. Mă chinuiam să îi explic, încercam să îi demonstrez că doar pe el îl iubesc, dar nu părea mulțumit.

Sexual, mă umilea spunându-mi că doar așa îi demonstrez că „sunt doar a lui”. Și acum am frisoane când îmi amintesc. Cât de murdară mă simțeam. Cât de nesemnificativă.

Rolul meu unic era să îl satisfac pe el. Iar de la abuzuri verbale, la abuzuri fizice nu e decât un pas. Nu m-a bătut… nu m-a băgat în spital, știu că sunt și cazuri mai rele, dar îmi dădea palme atunci când considera „necesar” și mă abuza sexual. Poate e la fel de rău, nu fac comparații acum.

Timp de cinci ani am încercat să plec și m-am întors. Pentru că ajunsesem să cred că el mă iubește și, chiar dacă are unele probleme, și eu sunt de vină că le manifestă.

Cum spuneam, am ajuns la terapie sperând că pot deveni mai bună. După șase luni de terapie am reușit să devin puțin mai bună. Cu și pentru mine.

Am încheiat relația cu el, dar pentru a nu mă răzgândi iar, am plecat din oraș la mătușa mea. Am vrut să stau acolo câteva luni, timp în care am continuat terapia pe Skype.

Întâmplător, mi-am găsit un serviciu bun în oraș și acum iau în calcul să rămân definitiv. Faptul că m-am distanțat fizic de Bogdan, m-a ajutat foarte mult.

Terapia m-a ajutat enorm. O recomand tuturor celor în situația mea. Celor care chiar trăiesc cu convingerea că nu merită mai mult de la viață. Celor care nu au curajul să iasă dintr-un mediu toxic și nu știu să spere că se poate și mai bine.  

Foto: shutterstock.com