Este extrem de important să ții cont de nevoile tale

Credeam că pot depăși oboseala, că pot munci mai mult, că pot să fac față cu succes epuizării… Nu am așteptat să mă îmbolnăvesc pentru a spune stop. Este esențial să înveți să ții cont de nevoile tale.

Citește și:

Oare de ce simțim nevoia de a avea mereu o opinie?

În ultimul timp nu mai aveam chef de nimic. Nu îmi făcea plăcere să mă duc la muncă (nu că m-ar fi bucurat vreodată peste măsură), nici să mă mai ocup de colaborările pe care le aveam în paralel. Da, aveam nevoie de bani în continuare, iar pentru mine, acesta era cel mai bun motiv pentru a mă împinge singură mai mult către epuizare.

Mintea mea deja resimțea oboseala acumulată, iar fizic, nu mă mai odihneam cum trebuie, iar energia îmi lipsea cu desăvârșire.

Evident, deveneam tot mai nervoasă. Orice făceam îmi lua de două ori mai mult timp pentru că nu mă mai concentram.

Mi-am inventariat ritmul de viață și am constatat că în fiecare zi muncesc, inclusiv în weekend-uri. Dacă am o zi de sâmbătă liberă, mă apuc să fac curățenie.

Mă bucur doar de baia caldă de la finalul de zi, în care îmi permit 15 minute de relaxare. Cu prietenii mă văd rar, cu familia și mai rar. Da, am nevoie de bani… dar am nevoie, în primul rând, de mine.

M-a speriat mereu conceptul de downshift-ing. Îmi suna a transformare bruscă dintr-o furnică într-un greiere care doar cântă la chitară. Horror. Cine, eu, care știu cel mai bine să muncesc?

Downshifting mai înseamnă și să lași naibii atâta muncă și să îți aduci aminte că ai o viață. Eu o tot puneam pe pauză pentru când vine concediul (munceam și în concedii), sărbătorile (mi s-a întâmplat să muncesc și pe 1 ianuarie) sau un venit mai generos.

Am reușit să câștig mai mulți bani, dar să îi și cheltui mai irațional. Mirajul brandurilor sau al gadget-urilor de ultimă generație m-a prins. La fel ca oboseala.

Dar am constatat, din fericire, că dacă sunt irascibilă, nefericită, letargică și cu un pas în depresie, chiar nu contează că am un telefon mobil șmecher. Și nici nu m-a mai interesat.

Am decis să pun stop colaborărilor – cu toată panica asociată „Vai de mine, ce o să mă fac?”. Am învățat să îmi fac un buget în care să mă încadrez și să îmi acord ceva mai important decât banii: timp!

Și corpul și creierul meu mi-au spus ce nevoi am, dar le-am ascultat destul de târziu. Din fericire, m-am oprit la timp, înainte ca situația să se agraveze. Dar cred că e important să știm să ne ascultăm pe noi înșine.

Să nu ne mai lăsăm furați de griji și probleme, de „ce-o să fac dacă” și să ne stabilim mai corect prioritățile în viață. Este o prostie să ai o prioritate mai mare decât tu, sănătatea ta fizică și starea ta mentală.

Foto: shutterstock.com