Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citește și:

Nu îmi place când prietenii mei bărbați încep să-și bârfească partenerele în fața mea

Obișnuiam să muncesc chiar și în concediu. Când am spus stop, au apărut nemulțumiri…

Practic psihologia în supervizare, deci sunt nou intrată în această branșă și deseori primesc această întrebare din partea celor din jur: „Faci psihologia? Deja m-ai analizat.. ce părere ai despre mine? Ce diagnostic îmi pui?”

În special când nu vorbim despre o relație formată, ci despre simple cunoștințe, întrebarea este reduntantă și deja obositoare.

Da, avem cu toții nevoie de validare, iar unii consideră că una venită din partea unui specialist în psihologie, ar contribui semnificativ la CV-ul personal.

În realitate, sincer, nu am nicio parere dincolo de cele uzuale pe care și le poate face oricine.

Da, poate acord o mai mare atenție limbajului non-verbal sau tendințelor inconștiente pe care un interlocutor le strecoară într-o conversație. Dar de aici până la o anamneză, e drum lung și, de regula, percep o taxa pentru asta.

În relațiile de zi cu zi, psihologul nu se comportă ca în cabinet. Cabinetul este spațiul în care își practică meseria și însoțește un client pe drumul cunoașterii de sine, dezvoltării personale și rezolvării de probleme.

Dar acest demers presupune un contract implicit în care i se solicită prezența și sprijinul. În viața de zi cu zi, psihologii nu inițiază ședințe de terapie la o cafea. Iar dacă fac acest lucru, probabil nu sunt cei mai recomandați specialiști.

Nu mai investiți psihologii cu puteri supranaturale, priviri cu raze X și talente de ghicitori în cafea. Și nici nu vă coborâți la nivelul la care altul deține răspunsuri despre voi înșivă. Oricine ar fi acest altul.

Dacă într-adevăr ai nevoie de ajutor, fă-ți o programare la cabinet. Iar dacă ai obiceiul de a căuta frecvent astfel de validări, poate ar trebui să te grabești cu programarea aceea…

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională

Mereu am resimțit anxietate în cuplu, dar abia recent am înțeles motivul. Teama de a nu pierde partenerul era prea puternică, iar comportamentele mele atrăgeau exact acest deznodământ.

Citeste
Dating: capcana vorbelor frumoase
Dating: capcana vorbelor frumoase

După o perioadă lungă de singurătate, am revenit, cu curaj la dating. Chiar dacă nu mă consider vreo naivă sau nepricepută, constat, odată în plus, cât de mare este capcana vorbelor frumoase.

Citeste
Micuța fată și un destin programat
Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citeste
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citeste
Cum să pleci dintr-o relație pe care o vrei... doar tu
Cum să pleci dintr-o relație pe care o vrei… doar tu

O vorbă spune să părăsești o petrecere cât încă te mai distrezi. Nu e simplu, dar e pentru sănătatea ta emoțională și psihică. Vorbesc aici despre iubirile care eșuează lamentabil.

Citeste
Cum am avut o aventură de-o noapte și l-am folosit fără să îmi pese de el
Cum am avut o aventură de-o noapte și l-am folosit fără să îmi pese de el

De regulă fetele sunt cele care suferă după o aventură de-o noapte. Însă când o faci asumat sau ca pe o răzbunare… rolurile se schimbă. Cristina nu a stat pe gânduri, iată experiența ei.

Citeste