Ești tristă pentru că ești singură? Lasă prostiile și fă-ți viața frumoasă!

Și eu eram tristă pentru că sunt singură. Până mi-am dat seama cum trece viața pe lângă mine. Refuz să mă definesc doar prin statutul relațional. Sunt singură și fericită!

Citește și:

Relație toxică: dacă nu mă place așa cum sunt, la ce bun să rămân cu el?

Mama vrea nepoți

O înțeleg, fi-sa are 39 de ani și aceeași viață de la 25. Nu e chiar ce-și dorea pentru mine. Sincer, nu nici ce îmi doream eu în mod deosebit, dar viața are cărările ei, iar dacă am ajuns în acest punct este rezultatul deciziilor mele. Respectiv…

Am decis cu 10 ani în urmă să divorțez și am făcut-o. Nu mi-a părut rău niciodată. Fostul soț mi-a rămas prieten, pentru că este o formulă în care noi doi am funcționat mereu, mult mai bine. În cuplu, am fost amândoi un dezastru. Am decis prin urmare că nu asta îmi doresc de la viața mea. O căsnicie nefericită, care nu face decât să mă recomande ca femeie măritată și „la casa ei”. Nu era ce căutam.

Am decis să am o carieră. Asta înseamnă multă muncă, multă învățătură, specializări, ore state peste program, deplasări, ședințe prelungite, oboseală și stres. Evident, timp puțin pentru a socializa. Loc și mai puțin pentru altcineva în viața mea. Acum am ajuns la un echilibru, venit după ce am decis că viața mea nu trebuie să însemne numai muncă.

Am decis că nu vreau copii. Sunt minunați și îi ador. Nu mă văd însă însărcinată și nici cu suficiente resurse pe care un copil le cere. Nu vreau să fac un copil pentru a bifa o activitate. La bătrânețe, îmi vor aduce apă cei de la azil, pentru că îi plătesc pentru asta. Oricum nu mi-aș fi pus copilul să o facă. Mama vrea nepoți, eu încerc să mă joc cu ea cât de des. Poate o ajută…

Am decis să nu rămân în relații în care nu mă simțeam împlinită. Oamenii sunt dificili, mă includ și pe mine aici. Să găsești pe cineva cu care să funcționezi în armonie e un deziderat. Am încheiat relații după ce mi-am pus o singură întrebare, esențială pentru mine: „mă văd alături de tine pentru tot restul vieții?”.

Am decis să nu mai fiu tristă pentru că sunt singură. Am câțiva ani de singurătate la activ. Sincer, când au fost întrerupți de câte un început de relație, nu m-am simțit mai bine, mai împlinită, mai fericită. Cred că fericirea ți-o stabilești singură. Dacă te ajută cineva să o întreții e minunat. Să o genereze altcineva… e utopie.

Am decis să nu mai caut asiduu un partener. Vreau, dar acesta nu este obiectivul principal. Iar asta înseamnă că ies la întâlniri, cunosc oameni noi, dar îmi voi dori o relație atunci când ceea ce am în fața mea mă convinge să merită să încerc. Nu îl investesc cu așteptări și nici cu dorințe.

Fă-ți viața frumoasă

Ai una singură, ce vrei să faci cu ea? Ne e greu să acceptăm că suntem responsabili pentru propria viață, iar deciziile ne e greu să ni le asumăm.

Când am ieșit din căsnicie, am avut prietene care mi-au spus „știi cât de greu îți va fi să mai găsești pe cineva?” Au avut dreptate. Dar tot a fost decizia potrivită. Singurătatea de acum îmi priește mai mult decât căsnicia de atunci.

Nu te izola de ceilalți, dar în primul rând nu te izola de tine. Socializează, ține-ți agenda încărcată. Ieși la întâlniri, dar ieși și cu prietenii. Ieși și singură. Găsește activități care te relaxează, fă mișcare, du-te în plimbări, caută excursii.

Citește cărți, citește bloguri, vezi filme și încearcă noi cofetării și restaurante. Răsfață-te și învață să te asculți. Respectă-ți nevoile și ai tu, în primul rând, grijă de tine. Învățând toate acestea, nu vei mai aștepta să fii „salvată” de la singurătate.

Te vei salva singură, vei avea drumul tău și te vei respecta mai mult. Iar dacă apare cineva semnificativ în viața ta… lucrurile nu pot decât să evolueze în bine. Dacă tu ești bine cu tine.

Foto: shutterstock.com