Fiica mea este dependentă de jocuri de noroc și nu știu ce pot să fac pentru ea

Am devenit mamă târziu, la 43 de ani. Fiica mea are acum 25 de ani, nu muncește și este dependentă de jocuri de noroc. Iar eu nu știu cum să o ajut.

Citește și:

Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?

Bunica mea mi-a dat lecții despre optimism mai bune decât orice citat motivațional

Nu știu cum să procedez cu copilul meu… Recunosc că am încercat tot posibilul să o ajut, să o educ, să o orientez pentru a-și găsi un drum în viață.

Sunt disperată să văd că am eșuat pe toate planurile. Nu am avut pretenții mari de la ea, nu am obligat-o să fie altfel, nu am ignorat-o, nu am pedepsit-o… nu am încercat decât să fiu mereu alături de ea.

Iar ea a înțeles că oricum s-ar comporta, nu contează, pentru că eu voi fi mereu acolo să rezolv problemele. Dar simt că nu mai pot și că aceasta nu este calea. Mă gândesc că nu voi fi mereu în preajma ei să preiau probleme și să le rezolv. Ce se va întâmpla atunci?

Fiica mea nu a învățat niciodată bine. Mi-am dorit să termine școala și să aleagă singură ce vrea să facă mai departe. Eu sunt profesor, iar simplul fapt că ei nu îi place școala deloc, m-a derutat.

Eram alături de ea să facem lecții, îi explicam unde nu înțelegea… dar interesul ei a rămas zero. Îi plăcea să cânte, așa că a urmat (cu chiu cu vai) un liceu de muzică.

Am crezut că își va dori să urmeze această carieră. În scurt timp, s-a plictisit și de vioară și de canto. După terminarea liceului nu a mai vrut să urmeze o facultate. Am crezut că se va angaja, va vedea cât de greu se câștigă banii și poate se va răzgândi.

A avut doar servicii sezoniere, pe litoral, unde se și distra. Asta își dorea cel mai mult: să se distreze. Nu am vrut să o limitez, mi-am spus că e tânără și dacă acum nu e liberă să se bucure de viață, atunci când. Dar am încercat să discut cu ea despre responsabilități. Inutil. Nu s-a lipit nimic de ea.

La doi ani după terminarea liceului mi-a spus că vrea să urmeze Dreptul. Sincer, m-am bucurat. Am crezut că este pregătită pentru responsabilități.

După doi ani a abandonat facultatea. Și așa nu mergea la cursuri. Noaptea era cu prietenii în oraș, venea dimineața acasă și dormea toată ziua. Când să aibă timp de facultate?

De ceva vreme, pentru a face rost de bani, amanetează bijuteriile pe care i le-am cumpărat eu. Le-a amanetat și pe ale mele. A amanetat și telefoane. A vândut haine. Iar cu banii se duce la jocuri de noroc.

A avut un iubit cu această indeletnicire, iar ei i se pare captivant. Chiar dacă a terminat relația cu el, nu a terminat nici comportamentul. Este dependentă de jocurile de noroc acum și face orice pentru a avea bani pentru acestea.

Am ajuns să mă oprească prieteni de familie acum și să-mi spună că fiica mea a împrumutat bani de la ei. Iar eu mă simt umilită în fața lor și fac rost de banii să acopăr datoriile fiicei mele. Dar simt că nu mai pot.

Are 25 de ani și înafară de petreceri și băutură în exces nu știe altceva. Cred că am ajuns la fundul sacului. Nu îmi mai permit să îi repar greșelile și nici nu o pot lăsa să se piardă de tot… chiar nu știu ce să fac.

I-am spus că are nevoie de psihoterapie și a acceptat. Totuși, fiica mea minte excesiv. Nu știu în ce măsură o poate ajuta terapia dacă nu va fi deschisă, sinceră și dornică în mod autentic de schimbare. Dar eu nu știu ce altceva pot să mai fac pentru ea…

Foto: shutterstock.com