Am fost căsătorită de 4 ori. Recunosc că mă îndrăgostesc ușor, dar îmi place să-mi trăiesc viața
„Eu recunosc că mă îndrăgostesc ușor și… îmi place să îmi trăiesc viața. Nu simt că datorez cuiva mai multe decât îmi datorez mie. Motiv pentru care, plăcerea mea personală și dorințele mele sunt mereu pe primul loc. Egoist, nu? Dar dacă eu nu mă ocup de mine, atunci de la cine să am pretenția să o facă?
Prima dată m-am căsătorit la 18 ani. Evident, am făcut o prostie. Cătălin era cu 15 ani mai mare decât mine, lucru care m-a și atras. În preajma lui mă simțeam femeie, nu o puștoaică.
Dar eu am fost mereu sociabilă și mi-a plăcut să ies des și să am prieteni mulți. Cătălin prefera să stăm în casă. Iar în scurt timp, nu mai era de acord să ies fără el. Mă ținea într-o colivie de teamă să nu mă piardă.
Citește și:
La zece ani de la divorț, m-am întors la același bărbat. Mai ceva ca-n filme, știu!
Am fost măritată de 3 ori. Un soț m-a bătut de m-a băgat în spital. Sfatul meu?
Ceea ce, cu toată colivia lui, s-a întâmplat. Am divorțat când eu aveam 23 de ani. Pentru că îl cunoscusem pe Matei, un arhitect care m-a vrăjit cu educația și șarmul de care a dat dovadă.
Era răbdător și mă lăsa să fac cam ce îmi trecea prin cap. Ne-am căsătorit la trei luni după pronunțarea divorțului de Cătălin. Recunosc, nimic nu îmi place mai mult decât să fiu mireasă.
Ador să fiu în centrul atenției, dar mai ales să știu că bărbatul de lângă mine își ia acest angajament de a mă dori pentru toată viața. Matei era mult mai relaxat decât Cătălin și nu era gelos deloc.
Din păcate, la scurt timp am luat atitudinea lui drept un dezinteres. Așa că… m-a cucerit Paul, cu fizicul atletic și pasiunea animalică. Era ceva nou și inedit pentru mine. Am avut doi bărbați de treabă, dar niciunul pasional.
M-am pierdut ușor. Matei a aflat și a divorțat instant. Îmi permitea el multe, dar un amant nu intra în meniu. Cum eram îndrăgostită de Paul, nu am suferit prea tare. Paul mă ceruse deja de nevastă. Dar am vrut să aștept.
Nu voiam să mă grăbesc, să greșesc iar. Am așteptat până când l-am cunoscut pe Andrei. Avea o firmă de construcții și l-am întâlnit când îmi căutam apartament. Am primit un preț bun și, în opt luni, o nouă cerere în căsătorie.
Pe care am acceptat-o. Am fost soția lui timp de patru ani, până când a revenit Paul. Cumva, pasiunea dintre noi nu se consumase. Dar nu l-am înșelat pe Andrei.
Am încercat să îmi repar relația cu el, deși faptul că munca îi ocupa mare parte din timp, era o problemă pentru cuplul nostru. După multe certuri și neînțelegeri, am hotărât să ne despărțim.
Am divorțat și am reluat relația cu Paul. Care, după șase luni, s-a consumat și a eșuat lamentabil. Dincolo de atracția fizică, nu prea aveam nimic în comun. Pe când cu Andrei, aveam un univers în comun.
Am realizat că am pierdut singurul bărbat pe care l-am iubit cu adevărat. Pe care nu l-am apreciat. Am realizat că îl vreau înapoi și aș face orice să ne împăcăm. Nu a fost nevoie de orice. Și Andrei mă iubea.
Ne-am împăcat și ne-am recăsătorit. Din punctul meu de vedere… este ultima mea căsătorie. Poate m-am jucat până acum. Am fost un copil, apoi o tânără nehotărâtă. Dar lângă Andrei mă simt eu însămi.
Cu el, nu am nevoie de atenția niciunui alt bărbat. Îl aștept când muncește mult, sunt mai răbdătoare și mai înțelegătoare. Pentru că viața de cuplu și de familie a căpătat un alt sens. Alături de el, m-am maturizat.“
Foto: Shutterstock
