A fost laș?! I-am făcut cadou o pereche de momițe, că îi lipseau! Să vadă ce e aia despărțire!
Ai fost vreodată părăsită brusc, fără explicații? O despărțire nu e ușoară, dar când individul dispare-n ceață dezamăgirea e și mai mare. Mariana a trecut peste tristețe și i-a dat o lecție fostului cât să o țină minte toată viața.
„În viața fiecărei femei e bine să existe câte-un mascul caz de Bălăceanca… dar nu ca să facem coadă la ușa psihoterapeuților și abonament pe viață, ci ca să apreciem băieții buni, sănătoși la cap și să nu le mai căutăm nod în papură, așa cum facem noi, femeile, de obicei.
Citește și:
Despărțire? Nu se moare din asta. Asta îmi repet, cât mai des…
Iubitul meu, cu care locuiam, mi-a spus că vrea să mă vadă făcând sex cu alt bărbat
Al meu mi-a colorat existența acum doi ani. Am fost împreună vreo trei luni și am încercat să mă pliez cât am putut pe nevoile omului. Ești maniac cu controlul?
Aia e, fie, te țin la curent cu fiecare mișcare pe care o fac, oricum nu am nimic de ascuns și nu vreau să te înșel, m-am băgat în relația cu tine, încerc să o fac să meargă.
Trebuie să îți gâdil orgoliul zilnic? Aduc asta la rang de artă, că până și maică-ta moarte de invidie că nu ți-a suflat în… așa profesionist ca mine!
Pisi al meu era un «răzgândeanu» autentic, mereu avea ceva de comentat și nu prea îi convenea nimic. Motiv pentru care începuserăm să ne certăm cam des.
Și după două săptămâni de lupte ca-n Gladiatorul hotărăște să plecăm la munte doar noi doi, să ne regăsim și să ne apropiem, să îngropăm securea războiului în pădure ori între așternuturile de la pensiune.
A fost chiar frumos, romantic, pasional, mai că mi-au trecut dracii și instinctele criminale, că îmi venea să îi sparg capul din ce în ce mai des. Cireașa de pe tort a fost marea cerere.
Nu în căsătorie, ci să ne mutăm împreună la el acasă. Am zis: de ce nu? Ce am de pierdut? Așa ne cunoaștem mai bine, și lucrurile vor fi și mai clare.
Pun lacăt pe «palatul» propriu și dacă treaba nu e roz, îmi fac bagajele și mă întorc frumușel la mine acasă. Eram destul de încântată de ideea mutatului împreună, ce să fac… îmi plăcea psihopatul.
Pentru că duminică seara era aglomerație, am decis să plecăm spre București luni dimineața, să aterizăm direct la serviciu – el și direct la o întâlnire în oraș.
Evident, bagajul a rămas la el în mașină, urmând să mi-l aducă seara acasă, când discutăm și partea logistică pentru mutatul împreună, propus cu patos de către el și acceptat zâmbitor de către mine.
Numai că, după întâlnire, când ajung la serviciu, colega mea de la recepție mă informează veselă că mi-a dus ea bagajul în birou și mi l-a pus în dulap. Nu înțelegeam nimic.
L-am sunat pe «Pisi» să îl întreb ce se întâmplă, poate, na, nu mai ajungea omul la mine diseară, că avea mult de lucru și știa că fac crimă pentru trusa de farduri și cremele de față. Nimic.
Buuun, o fi în ședință și d-aia nu răspunde, dau un mesaj, două, trei. Se face ora prânzului, ora 16, ora 17… Și atunci mintea mea de blondă acceptă în sfârșit că masculul ei feroce i-a dat – deloc bărbătește – papucii.
Cum, mă, să fii așa de jalnic, patetic și fără c…e?! Nu mai vrei să fii cu cineva, îi spui direct în față, nu dispari ca măgaru-n ceață și nici nu te fură extratereștrii.
Și cum se poate ca, în urmă cu 12 ore, să mă rogi cu cerul și pământul, să ne mutăm împreună, iar acum te-a înghițit pământul?
A doua zi, în drum spre serviciu, m-am oprit la măcelăria de la mine din cartier, am luat două momițe de porc, le-am împachetat suuuper elegant, într-o cutie negru cu auriu, și i le-am trimis retardatului la birou.
Cutia super fancy era însoțită de un cartonaș la fel de stilat, pe care am scris caligrafic: «Îți lipsesc cu desăvârșire. Astea-s de porc, se potrivesc perfect!».“
Foto: Shutterstock
