Ghosting – să fii părăsit fără explicații e enervant, nedrept și deprimant!

Comunicarea în cuplu este esențială. Chiar și atunci când te desparți. Odată ce practici tehnica de ghosting la final de relație, comunicarea clar nu este cea mai mare problemă. Tu, în schimb, ești.

Citește și:

Compromisuri în cuplu. De ce am renunțat la iubit și am ales pisica

Mulțumesc, te pup, pa!

Dacă la începutul relației nu te-ai materializat brusc în preajma mea, ci ai parcurs un plan mai mult sau mai puțin elaborat de curtare (în funcție de disponibilitatea mea preexistentă), ar fi foarte drăguț să nici nu dispari ca măgarul în ceață. Nu am înțeles prea bine vorba asta din bătrâni, dar cumva, aici ar avea aplicabilitate.

Cu toții am crescut cu mitul Luceafărului și ne-a plăcut basmul din spatele poemului, dar chiar și așa, aspirațiile unora de a se identifica cu personajul, dau cu minus la capitolul realitate.

Prin urmare, dacă nu aplicăm mult vehiculatele principii ale comunicării în cuplu, măcar decența de a-ți lua la revedere o putem avea. Sau nu, după cum ne demonstrează practicile ghosting-ului.

Dacă dating-ul vine în prezent cu o sumedenie de provocări (multe dintre care nu ni le dorim neapărat), despărțirile ajung să capete interpretări dintre cele mai personale.

Și cum să reacționezi față de un „el” care în urmă cu o lună îți spunea ce planuri de vacanță își face cu tine, iar de trei săptămâni aplică silenzio stampa? Civilizat, elegant, ca o doamnă, îl dai naibii și îți vezi de viața ta, încercând să minimizezi trauma.

Știi, mie îmi e dificil să am o relație…

Pe Dan l-am cunoscut on-line, pentru că așa a vrut soarta, karma (aveam o datorie, clar) și tehnologia modernă atrăgătoare.

Și mi-a plăcut de el întrucât aveam aceleași interese, lucram în același domeniu, iar în timpul liber făceam… puține, întrucât amândoi munceam mult.

Așadar, am ajuns la conversații îndelungi, care se opreau la 3 dimineața, când cedam nevoii organismului de somn și așteptam cu nerăbdare să ne auzim a doua zi. S-a scurs așa, poetic, vreo lună.

Dar nu a mai fost suficient (cum era să fie?). Și timid, știind că e single (ca mine, de altfel), i-am spus… „hai să ne vedem”.

A urmat un moment de pauză. Apoi mi-a spus că… lui îi este dificil să aibă o relație. Că e defect, alături de o listă lungă de motive pentru care „nu îi iese”.

Eu, deși nu socializez mult, sunt totuși „scoasă din casă” și m-am gândit matur și asumat: e însurat și are și vreo doi copii p-acasă. Iar instinctele mele de conservare, mi-au dictat, într-un glas tremurat: ok, spune-i pas!

Ceea ce am și făcut. Iar ca în toate basmele proaste, când i-am spus stop-joc, a spus pe loc că vine să mă vadă. Și m-a văzut. Vreo trei luni.

Respectă-ți aproapele… dacă nu-l poți iubi

Cred că oamenii trebuie ascultați atunci când vorbesc despre ei înșiși. Și nu prin filtrul percepției noastre subiective, nu interpretabil, ci cuvânt cu cuvânt. Pentru că după o analiză la rece te întrebi: dar ce, nu știam?

Dan a spus că nu poate avea o relație. Mie, totuși, mi-a sunat mai frumos planul pe care și-l construia cu a noastră. Nimic fantezist, fără romantisme ieftine și deloc nu părea a fi „ce vor să audă femeile”.

Dar, ghosting-ul bate viața, iar Dan s-a dovedit, dincolo de trăsăturile care m-au atras, un imbecil.

Pentru că mi-am dat seama că, atunci când merg cu liftul cu un vecin, la coborâre îmi iau la revedere. Firesc, simplu, uzual.

În consecință, când pleci dintr-o relație fără să spui pa-pa, este echivalentul lui „cam asta este părerea mea despre relația pe care am avut-o”. Iar Dan așa a procedat.

După o săptămână în care nu îmi dădeam seama ce i se întâmplă întrucât nu părea în apele lui, am încercat să discut cu el, să îi dau spațiu, să îl înțeleg (viața e grea pentru toți), primind la schimb o pauză totală.

Eu îmi afirmasem deja disponibilitatea, așteptam un semn de la el. Și, dacă tot îl așteptam, și ăsta pare a fi un semn.

Așadar…. ce am învățat?

„Cască ochii mai bine” e un sfat redundant. Îi aveam căscați și jur, băiatul era articulat și chiar educat frumos… până la un punct. Prin urmare, te poți aștepta la orice, oricând, de la oricine. Nu că ar suna prea încurajator…

Dacă tot nu am meritat să mă anunți că pleci, măcar ai decența să nu apari ca un fluturaș, două luni mai târziu, întrebându-mă ce mai fac… Pentru că mă minunez, asta fac. De tupeul tău. Se poate, totuși să fi suferit o lobotomie băiatul. În viață, niciodată nu se știe…

Este un gest de minimă maturitate să te desparți de cineva, nu să îl lași să-și dea singur seama.

Dacă cineva nu îmi place, am învățat să îi spun asta, cât mai respectuos, dar direct. Mesajele amestecate creează confuzie celuilalt, iar joaca de-a „ba nu vrea, ba mai se lasă” este infantilo-stupidă.

Relațiile sunt într-o decădere continuă. Dacă fidelitatea părea o problemă majoră, acum avem mult mai multe pe farfurie și, deseori, habar nu avem ce să facem cu ele.

Comunicarea este dificilă și devine tot mai complicată. Dincolo de sentimentul urât pe care îl ai când partenerul îți dă flit varianta ghosting, realizezi mai bine ce vrei de la o relație. Și totodată îți reevaluezi și tu modul de comunicare cu ceilalți.

Nu ai niciun motiv să te mulțumești cu mai puțin. Deconectarea de la anumite visuri sau speranțe (inevitabile, de altfel) pe care ți le-ai făcut într-un cuplu, trebuie să se producă rapid. Cu certitudine nu ai nevoie de așa ceva și nici de ce să te mulțumești cu orice, numai să fie.

Și nu permite iluziilor să fie mai puternice decât realitatea. Nu contează ce spunea, contează ce a făcut.

De M. D.

Foto: 123rf.com