Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri

Mănânc pe fond emoțional. Sună banal sau o etichetă pompoasă pentru faptul că mă îndop? Este adevărat, am acest comportament nociv, iar să renunț la el nu este chiar simplu…

Citește și:

Mă doare să constat, dar semăn cu mama

Am înțeles că aveam așteptări nesănătoase de la fiica mea

Cu certitudine multe dintre femei au probleme legate de imaginea corporală, complexe și, de cele mai multe ori, nemulțumiri privind propria greutate. Mai rău este când nu poți accepta faptul că te-ai îngrășat, dar te simți incapabilă să schimbi ceva.

Îți propui să ții o dietă, să faci sport, să devii altcineva… dar lucrurile nu se întâmplă peste noapte, nu sunt ușor de pus în practică și, deseori, renunți imediat după ce ai început. Asta dacă ajungi acolo.

Eu mănânc de stres, de oboseală și din nefericire. Sunt dependentă de dulciuri, mă îngraș repede, dar și contribui masiv la deteriorarea mea fizică. Apoi mă urăsc pentru cum arăt, mă etichetez în fel și chip și sunt nemulțumită de mine cu totul.

Variez cu 10 kilograme, de regulă. Sunt înaltă, deci cei din jur văd că m-am îngrășat, dar nimeni nu se așteaptă să am „atât de multe kile”. Nu e neapărat un noroc.

Evident, consider că e mult mai dizgrațios să fii cât un dulap: înaltă și lată. Poate dacă aveam o personalitate de războinica Xena m-aș fi regăsit în imagine. Nu am. Nu mă regăsesc.

Muncesc mult, iar atunci când sunt foarte obosită și stresată mănânc. Exagerez cu dulciurile, iar prin asta înțeleg că dacă îmi cumpăr 5 prăjituri… mănânc trei, fac pauză dacă nu mai pot, apoi le mănânc și pe celalalte două. Bănuiesc că diabetul va bate la ușă în curând?

Mă simt vinovată pentru ce am făcut și îmi propun să nu mai repet. Desigur, a doua zi îmi voi cumpăra ciocolată. Preferabil câte un borcan pe care îl mănânc odată.

Am ținut regimuri drastice și am slăbit. Am fost fericită și mulțumită de felul în care arătam. Dar nu am putut menține. La primul moment stresant am revenit la comportamentul alimentar anterior.

Știu că e un comportament nociv. Dacă nu te confrunți cu el, probabil este greu de înțeles.

Dar fiecare avem problemele noastre și moduri personale, nocive, de a reacționa la ele. Unora ne e teamă de apropiere și suntem evitanți în cuplu. Alții avem ticuri sau superstiții. Alții fumează excesiv, beau sau recurg la alte dependențe. Cum scapi de o dependență? Cum scapi de un comportament nociv?

Merg la terapie. Nu de foarte mult timp, de câteva luni. Nu pot spune că mi-am transformat viața, dar asta pentru că până acum am reușit să înțeleg doar cât de rezistentă sunt la schimbare.

Ceea ce discut în terapie are sens, dar nu pun în practică. De ce? Pentru că „știu că nu va funcționa” sau găsesc alte diverse scuze. Mă autosabotez.

Am realizat că îmi fac rău intenționat. Nu mă iubesc, nu vreau să mă ajut și nu o fac. Despre acest lucru discut în terapie. Despre cum să încep să mă plac.

Adevărul este că simt că va fi un drum lung, dar, totodată, știu că va fi în beneficiul meu cu toate rezistențele pe care le simt acum. Ce fac în schimb este să nu renunț la terapie. Să mă accept că schimbarea pe care mi-o doresc nu va veni într-un pachet cu fundiță ci cu mult stres, anxietate, perseverență și… recăderi.

Am observat că de când fac terapie mănânc mai multe dulciuri. Dovadă că mă feresc și tem de schimbare. Mă pedepsesc pentru că încerc să îmi fac bine… pentru că încă mai cred că nu merit.

Știu un lucru, însă. Dacă treci prin vreo astfel de situație, poate o parte dintre cele scrise de mine aici îți sună cunoscut. Numai tu știi dacă faci așa sau altfel. Dar dacă nici ție nu îți este bine, primul mare efort pe care îl poți face este să încerci să te ajuți atunci când crezi că nu poți sau că nu meriți.

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea

Știu cât de importante sunt relațiile de prietenie și cât de mult contează să nu te simți singur. Eu am norocul de a avea o relație strânsă cu sora mea și să-mi fie atât familie, cât și cea mai bună prietenă.

Citeste
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului

Îmi doresc foarte mult să practic un sport. Prietenii mei cei mai buni joacă baschet și mi-aș dori și eu să încerc. Mama îmi interzice. Am fost si la terapie împreună, dar pe ea nu o interesează sfatul psihologului.

Citeste
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația

De recunoscut un tipar relațional poate fi dificil, dar dacă reușești să identifici greșelile pe care le repeți, sunt șanse să îl ai conturat în minte. Interesant este ce faci după aceea?

Citeste
Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri
Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri

Mănânc pe fond emoțional. Sună banal sau o etichetă pompoasă pentru faptul că mă îndop? Este adevărat, am acest comportament nociv, iar să renunț la el nu este chiar simplu…

Citeste
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită...
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită…

Fiica mea are 24 de ani și a decis să se căsătorească. Știu, este majoră și este hotărârea ei. Dar dacă eu știu că este decizia greșită, oare nu trebuie să spun nimic?

Citeste
Vești proaste: Există și bărbați mișto!
Vești proaste: Există și bărbați mișto!

Știți deja toate vocile feminine care se plâng despre bărbați: prea needucați, prea educați, prea sexuali sau asexuați, în trend sau complet pe lângă și tot așa. Vestea proastă este că sunt și bărbați mișto și ideea ar fi să ținem pasul cu ei.

Citeste