Îmi plac băieții răi. Măcar sunt interesanți…

M-am săturat să aud de băieți buni. Atunci când te apropii de cineva, există atât de multe variabile, încât nu știi dacă ți-e bun sau rău. Așa că am decis: îmi plac băieții răi. Dacă tot mă vor dezamăgi, măcar sunt interesanți până acolo…

Citește și:

Cum am reușit să scap de un admirator. Ca o fraieră.

Cum am fost cucerită de un necunoscut

Statistic vorbind, băiatul rău e mai bun

Am citit o sumedenie de articole și studii despre relațiile din ziua de azi. Cum cuplurile nu mai rezistă, mai toți se despart sau divorțează, iar numărul oamenilor singuri este în creștere.

Iubirea durează trei ani sau șapte în funcție de cartea pe care o citești, iar pasiunea trebuie întreținută. Probabil prin comunicare. Nu știu, pentru că mie nu mi-a reușit până acum.

Deși nu mi-am dorit asta de la viața mea, sunt singură, iar visurile legate de un cuplu armonios, închise undeva în ultimul sertar al minții mele.

Nu zic că n-o fi posibil, dar eu am tot căutat un partener potrivit și am găsit o mulțime de oameni nepotriviți.

Că îi atrag sau că mă atrag aceștia, îmi e neclar, dar aș zice că atât societatea modernă, cât și karma și propriile traume ne stau în cale.

Prin urmare, aș putea alege un bărbat cu care nu mă potrivesc prea bine, care nu mi se pare prea atrăgător, dar care are aerul unui „băiat bun”. Am și făcut asta.

De regulă, cei nesiguri, neexperimentați, frustrați, închiși sau indisponibili emoțional sunt în balta asta. Știu, pentru că i-am cunoscut îndeaproape. Și m-au dezamăgit pe rând.

Știi cum e să intri într-o relație cu un tip care nu arată grozav și nici nu are cu ce să se laude prea mult, iar în scurt timp el să se gândească că dacă a pus mâna pe o tipă ca tine, poate chiar e valoros și trebuie să-și încerce șansele și în altă parte?

Știi cum e să te înșele un tip față de care și tu, prietenii și rudele știți că ești mult mai mișto decât el? Vă spun eu cum e: ai o revelație! Îți dai seama, că preferi un băiat rău. Un tip interesant, rebel, liber… și atrăgător. Pentru că, dacă tot e să nu meargă, măcar să fie mișto până acolo.

 

Ce au băieții buni

Teoretic, un băiat bun este cel lângă care te poți gândi la o relație pe termen lung. Bine, tu fiind femeie, te vei gândi la o relație pe termen lung și cu tipul hot pe care l-ai agățat în club…

Dar revenind cu picioarele pe pământ, băieții buni sunt cei (oarecum mai) simpli. Nu au figuri, nu au 57 de relații la activ, dintre care 98 de-o noapte și știu să investească timp și energie în curtarea ta.

Nu îi găsești la party în fiecare weekend (uneori și-n timpul săptămânii), nu pleacă cu gașca în concediu (tu rămâi acasă că e „băieți only”) și nici nu are reacții de girofar când trece o blondă trăznet pe lângă voi. Sunt șanse mari să nu arate ca Michael Fassbender, altfel l-ar fi stricat alte femei de mult.

Partea proastă este că și un astfel de tip visează să aibă ce au băieții „răi”. Dar el nu are curaj (aspect fizic, dezinvoltură, bani?) să facă pași într-acolo. Ceea ce nu înseamnă că va fi mulțumit cu viața lui sau cu relația cu tine.

Ori va visa în continuare, ori va prinde curaj și o va porni cu încredere pe arătură, ori se va revolta ocazional față de tine. Ca să arate și el că poate.

Bine, știu că sunt și bărbați mișto pe lumea asta! Zău că sunt. Dar până găsești unul care ție ți se pare mișto și, culmea norocului, te găsește și el la fel de mișto, sunt șanse mai multe să dai peste restul.

Variantele sunt simple: ieși cu băiatul bun în speranța că aveți un timing bun și nu descoperi că băiatul bun e rău pentru tine, sau… accepți să ieși cu rebelul cartierului.

 

Ce au băieții răi

Băieții răi au… motive să fie astfel. Pentru că, de cele mai multe ori, noi femeile stricăm piața.

Am prieteni care arată bine și al căror succes la femei atinge imposibilul. Respectiv, nu fac absolut niciun efort să agațe, pentru că primesc totul pe tavă.

Este suficient să iasă, să fie văzuți și să zâmbească (poate total întâmplător) în direcția vreunei femei. Și apoi, mă mir că mie mi se pare țăran că nu mă curtează? Păi de ce să investească în această activitate, dacă se poate și fără?

Ah, da, desigur, sunt și poveștile în care lui „i s-a pus pata” pe vreo femeie și atunci vine cu romantism la pachet. Dar în cazurile acelea, fie este vreo pasiune spontană (și trecătoare), ori tipa are un nivel de atractivitate mai mare decât al lui și se va solda cu flit.

Și totuși… băieții răi știu să fie relaxați. Să se distreze. Știu să fie siguri pe ei și să flirteze. Știu și să se poarte frumos, pentru că urmăresc anumite favoruri sau nu, au avut timp să se educe în această artă a galanteriei.

Da, te pot împacheta cu promisiuni și declarații de să uiți cum te cheamă, dar jur că sunt amuzanți. Măcar aduc ceva adrenalină în plus.

În consecință, din punctul meu de vedere, până când norocul și karma îmi vor scoate în cale bărbatul bun (pentru mine) la momentul potrivit (pentru amândoi), prefer să ies fix cu cine-mi place. Chiar dacă are eticheta de băiat rău.

Foto: shutterstock.com