Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial

Mi-am propus să renunț la viața sedentară și să fac mai mult sport. Așa că am răbdare să văd ce mi s-ar potrivi. Până acum am făcut entorse, întinderi și câteva vânătăi. Dar rămân motivată.

Citește și:

Schimbarea e bună, fiecare început poate fi o oportunitate! Dă-ți voie să vezi asta

E bine să faci o schimbare, dar mai ales să știi de ce vrei să o faci

Cel mai dificil este să îți păstrezi motivația. Să spui nu filmului văzut din mijlocul patului, învelită într-o pătură pufoasă, eventual cu cutia de ciocolată și castronul de popcorn alături. Relaxare maximă.

Pe de altă parte, să faci sport, respectiv să mergi la sală, înseamnă să te mobilizezi ca, după o zi de muncă, să nu dai fuga pe canapea ci, să faci un duș și să îți începi „partea doua a zilei”. La fel de plină de activități.

Dacă ești ca mine, iar grația și mobilitatea te-au ocolit cu dispreț, cu atât mai greu rămâi motivată.

Și totuși, mi-am propus cu îndârjire ca de data aceasta să nu renunț. Să nu mă mai vait, să nu găsesc scuze, să nu revin la ritualurile vechi.

Am decis să merg în continuare pe acest drum, oricât de dificil mi se pare. Și karma mea a avut grijă să mi se pară dificil rău de tot.

 

Prima încercare au fost lecțiile de spinning

Merg ocazional cu bicicleta și chiar îmi place. Spinning-ul este, însă, un fel de infern al bicicliștilor. Altfel nu mi-l explic. În prima oră mi s-au pus cam 24 de cârcei și am avut crampe.

Respirația era în altă parte, nu cu mine, întrucât arătam ca o sfeclă fugărită. Am evitat să mă uit în jur la cât de pricepute par celelalte fete.

O parte erau, altă parte era imaginea mea în oglindă. Instructoarea răbdătoare, dar hotărâtă. Ne tot îndemna să nu renunțăm, să facem un efort, că putem!

La încheierea orei, mușchii de la picioarele mele probabil încă se simțeau pe bicicletă, iar eu mergeam ca după o sesiune de alcoolizare. Am avut febră musculară cam o săptămână.

 

În consecință, m-am dus la aerobic

Un fel de dans mai ritmat și alert mi-am spus. Nu este așa. Este un fel de ninja cu ADHD, iar tu trebuie să ai mușchi și rezistență.

Am scris mai sus de obiceiurile cu ciocolata și popcornul. Ca să adaug calități, mai și fumez. Am reușit să îmi scrântesc o gleznă pe care am purtat-o umflată câteva zile, dar cu multă mândrie „eh, de la sală”

Mă bucuram că măcar de data asta, nu mi-am scrântit-o mergând pe stradă cum am mai pățit. Am ales să văd jumătatea plină a paharului.

Măcar făceam ceva bun pentru mine. Ceva bun care a ieșit prost, dar, cum bine știm, cam așa e prima dată.

 

Am vrut să fac ceva mai prietenos. Am citit despre yoga

Mă gândeam că dacă nu fac sport cum trebuie, poate devin una cu universul și mă accept așa, nesportivă. Yoga și meditația nu sunt același lucru, aparent am încurcat eu materialele citite.

Dar e frumos și mi-a plăcut. Atât de mult încât chiar nu m-am supărat când am făcut întindere încercând să mă las cu greutatea în brațe, într-un soi de flotare – nu știu încă denumirea poziției. Cred că un soi de planșă.

Nu am mai putut nici să îmi pun haina pe mine la plecare de durere. Dar îmi place în continuare.

E un soi de mindfulness combinat cu heartfulness (care mie îmi sună cuceritor) și cu exercițiu fizic.

Voi continua. Chiar și cu spinning-ul. Chiar și cu ninja-aerobicul. Pentru că vreau să pot, vreau să mă simt eu în formă și să am mintea mai limpede.

Adevărul este că dincolo de boacănele mele, plec de la aceste ore cu creierul mult mai aerisit. Chiar și numai pentru acest lucru și am voință să continui.

Am renunțat și la popcorn. Sper să renunț și la fumat. Nu de alta, dar după heartfulness să îmi aprind o țigară, parcă îmi mânii karma. Și nu vreau.

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Toate avem momente în care nu avem chef să fim „niște doamne”
Toate avem momente în care nu avem chef să fim „niște doamne”

Mișcarea feministă nu exclude, sau nu ar trebui să excludă, trăsăturile tipic feminine, atributele precum sensibilitatea, delicatețea, fragilitatea noastră interioară. Asta nu înseamnă că nu suntem perfect capabile să renunțăm la comportamentul de doamne… dacă situația o cere. Și, uneori, chiar o cere.

Citeste
Îmi plac tații care se implică în creșterea copilului
Îmi plac tații care se implică în creșterea copilului

Deseori bărbații sunt depășiți de nevoile unui bebeluș. Cel puțin, așa credem noi, femeile. În realitate, poate nu li se dă șansa să învețe. Sau, poate, unii, nici nu și-o doresc. De aceea admirăm tații implicați.

Citeste
Mama a contribuit la relația proastă pe care o am cu fratele meu
Mama a contribuit la relația proastă pe care o am cu fratele meu

Suntem doi frați, dar nu suntem apropiați. Vorbim rar, iar eu evit orice contact. Poate mă sună fratele meu mai des decât aș da eu vreun semn. Iar mama a contribuit din plin la această distanțare.

Citeste
Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial
Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial

Mi-am propus să renunț la viața sedentară și să fac mai mult sport. Așa că am răbdare să văd ce mi s-ar potrivi. Până acum, am entorse, întinderi și câteva vânătăi. Dar rămân motivată.

Citeste
Nu vreau să fiu mai deșteaptă, vreau să fiu mai fericită
Nu vreau să fiu mai deșteaptă, vreau să fiu mai fericită

Într-un conflict sau într-o simplă discuție în contradictoriu, mi-am susținut mereu punctul de vedere până în pânzele albe. Pentru că pot, pentru că mă exprim cu ușurință și am un talent în argumentare de care mă folosesc deplin inclusiv la muncă. Dar nu vreau să fiu eu cea mai deșteaptă. Vreau să fiu fericită.

Citeste
l-am înșelat din răzbunare și am ajuns să îl părăsesc
l-am înșelat din răzbunare și am ajuns să îl părăsesc

Soțul îmi era infidel, iar eu total neștiutoare că raiul conjugal e doar în mintea mea. Am aflat, l-am înșelat, apoi l-am părăsit.

Citeste