În iubire caut mereu ceva mai bun. Problema sunt eu…?
Cred că problema sunt eu. Nu mă pot mulțumi în iubire și caut mereu ceva mai bun. Tot sper că voi găsi, totuși, persoana potrivită mie.
Citește și:
De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă…
Sex de la prima întâlnire? Înseamnă că nu mă interesează mai mult…
Am 41 de ani și obiceiul să nu rămân prea mult într-o relație de cuplu. Sunt femei care mă numesc superficial, altele care-mi spun că sunt imatur și, cele mai multe, care mă etichetează drept „măgar”.
Câteva dintre ele mi-au recomandat să mă duc în terapie. Pe ele tind să le cred că au dreptate. Dar încă nu am ajuns acolo. Poate, cândva…
Mă îndrăgostesc, găsesc femeile fascinante, le admir și… pe unele le și doresc. Dar, de fiecare dată când o relație tinde să se „așeze” descopăr ritualurile cu care eu nu mă simt compatibil. Poate nu sunt făcut pentru stabilitate? Devin brusc critic, nemulțumit, dezamăgit… mă simt captiv și caut o soluție să fug.
Poate nu am ales femeile potrivite, sau poate nu sunt eu potrivit pentru o relație de durată? Experiența mea cam asta spune.
Am discutat înainte să plec, am avut scandaluri, am fost părăsit, am dispărut pur și simplu… am trecut prin toate versiunile, în funcție de parteneră și ce simțeam.
Uneori, simțeam că merită o explicație, alteori îmi făceam curaj să înfrunt uraganul, iar în anumite cazuri am dat bir cu fugiții. Probabil am foste iubite care încă joacă Darts pe fața mea.
Recunosc că „ghosting-ul” nu este ok. Este o lașitate, dar uneori m-am simțit laș și incapabil să stau în fața femeii căreia cu o lună în urmă îi spuneam „te iubesc”, pentru că asta simțeam atunci, comunicându-i acum că „nu te mai iubesc”.
Am un ideal al partenerei pe care o caut. Am un tipar de care nu am scăpat ani de zile. Iar calitățile pe care eu le vreau, nu le-am găsit. Ce vreau? Aș vrea să fie independentă și să nu cadă pe mine într-o formă de dependență de mine, acțiunile și sentimentele mele.
Nu vreau să fie un bloc de gheață, dar vreau să fie fericită cu sau fără mine. Vreau să fie atrăgătoare.
Frumusețea e subiectivă, știu. Nu spun blondă, brunetă sau roșcată. Dar vreau să simt că trebuie să fiu mereu mai bun ca să o merit.
Să fie sigură pe ea, să știe să se iubească și aprecieze, să fie îngrijită. Să facă un mic extra-efort pentru că sunt eu în preajmă.
Să nu îmi ignore subtil părerea îmbrăcându-se neglijent chiar și prin casă. Vreau să fie independentă financiar și înțeleaptă în privința bugetului.
Sunt un bărbat generos și îmi place să ajut financiar sau să preiau anumite răspunderi. Dar dacă migrează către a se baza pe banii mei, mă întreb dacă se așteaptă să o întrețin, iar asta nu voi face.
Câștig bine, am un statut, dar nu vreau o iubită trofeu. Nu vreau să fie geloasă sau isterică. E moartea atracției și a dorinței. Am fost infidel, dar am avut parte de circ și scandal și când nu eram. M-am răcit instant.
Am ieșit cu femei care ușor puteau trece drept fotomodel, am ieșit cu femei plinuțe dar pline de viață, am ieșit cu femei care aveau un zâmbet răvășitor sau ochi superbi, dar care nu știau să își aprecieze calitățile. Nu am găsit ce voiam. Am avut aventuri de o noapte, dar nu asta caut. S-au întâmplat, în schimb.
E ceva în neregulă cu mine? Probabil. Cum spuneam, am fost făcut și măgar. Dar cred că atâta timp cât nu mă prefac că sunt ok într-o relație, sunt mai corect față de mine și chiar și față de parteneră.
Ce am învățat însă este să spun mai rar „te iubesc”. Chiar dacă asta simt, e greu să explic cuiva „te iubesc acum, în momentul ăsta, mâine nu știu ce va fi”.
Poate sunt superficial, dar tot sper că voi găsi ceea ce caut. Și sincer, nu mă simt măgar deloc, chiar dacă știu că problema sunt eu. Nu mă pot mulțumi cu ce-o fi, doar să fie.
Foto: shutterstock.com
