Mă uit după bărbați pe stradă… dar mai des după femei. Măcar la ele am ce admira.
Nu cred că sunt singura, dar eu recunosc că mă uit după bărbați pe stradă. Totodată, constat că mă uit mai des după femei. Pentru că până găsești un bărbat după care să te uiți…
Citește și:
Vreau un bărbat pe care să mă pot baza! M-a săturat de infantili și iresponsabili
Iubitul meu, din nesiguranță, avea nevoie să fie validat de alte femei. L-am părăsit fără regrete
Să nu fim absurde
Știu că nouă femeilor nu ne place când masculul din dotare se uită după alte femei. Mai ales modelul girofar. Dar aici este vina bărbaților.
Nu spune nimeni că poți ignora o femeie atrăgătoare, nici eu nu o pot ignora, dar poți să o privești discret, nu de parcă tocmai ai constatat că Galahad va găsi Graalul și nu Lancelot.
Totodată, sunt de acord că vom admira lucruri diferite la femei, iar termenul de „atractivă” este subiectiv. Eu o să mă uit după femei cu trăsături armonioase, picioare frumoase, zâmbitoare, îmbrăcate frumos și îngrijite. Chiar, tu după ce naiba te uiți?… că eu cred că după asta te-ai uita și tu.
Revenind, recunosc că mi se pare normal să admiri un exemplar uman reușit. Și cu literatura fac la fel: rămân fidelă iubirii pentru Zafon, dar nu înseamnă că nu îmi place la nebunie să citesc Ken Follett. Și pe stradă e la fel.
Îl iubesc pe Titi al meu, dar nu înseamnă că trece pe lângă mine Michael Fassbender, iar eu plec privirea și mă duc să dau acatiste că am păcătuit cu gândul. Până și psihologii ne spun că fanteziile sunt sănătoase. Că în imaginația noastră orice e permis. Bine că e totodată și secret…
Aș vrea niște Cary Grant, vă rog!
Nu îmi doresc să fiu rea neapărat, dar dacă voi fi este o confesiune și prin urmare subiectivă. Mie îmi plac bărbații care arată… a bărbați.
Mă atrage ținuta lor, atitudinea pe care o degajă și să remarc o oarecare atenție acordată sieși. Ce văd pe stradă e partea a doua.
Avem foarte mulți bărbați urâți! Și nu sunt rea, acesta este adevărul. Dar adevărul (ca și bărbații) poate fi cosmetizat. Nu ai peste 1,80m că asta e viața, asta ai primit de la natură și părinți. Dar ai grijă ce faci cu cei 1,70…și ceva ai tăi.
Dacă te îmbraci în haine multicolore și eventual mulate nu ești atrăgător, zău. Eu înțeleg că femeile au câștigat mult teren și au luat din atributele masculilor (și aici e bine ca noi să nu exagerăm…) dar de ce ne luați voi hainele?
De ce credeți că dacă vouă vi se pare apetisant un fund în jeanși mulați, ați putea reproduce efectul? Natura și anatomia nu e de partea voastră. Și chiar dacă ar fi, mă gândesc că sunteți gay și atunci doar mă întristez că toți bărbații buni sunt gay sau luați.
O altă chestie total ne-sexy este atitudinea de divă refugiată. De regulă, dacă un bărbat arată bine, știe acest lucru. Ce face cu el, e partea a doua.
Dacă îi dă un plus de stăpânire de sine, e un avantaj. Dacă îl face să se poarte ca o madamă așteptând să fie cucerită cu complimente și cadouri, nu mersi.
Și uneori, asta răzbate din atitudine. Alteori, din păcate, mizează atât de mult pe aspectul fizic, încât uită să țină gura închisă dacă nu pot ține pasul cu imaginea.
Apoi, în mare parte, există bărbatul clasic, cocoșat, cu burtă, fără chef de viață, pe care nu îl privești pentru că nici nu îl mai observi în mulțimea amorfă.
…Și ți se face dor de un Cary Grant. De soiul ăla de bărbat pe care ar sta bine și jeanșii și un costum. Iar dacă e în salopetă de muncitor, are o atitudine masculină.
Nu fluieră, nu scuipă, nu vorbește tare, nu stă crăcănat, nu stă jos în metrou când tu stai în picioare, nu te împinge cu cotul ca să se suie în troleu înaintea ta și nu te înjură în trafic. Mă rog, eu cred că un Cary nu ar face asta. Adică un bărbat mișto.
În contrapartidă, femei frumoase văd peste tot. Și e nedrept. Ei au de unde alege. O parte dintre femeile frumoase vor ajunge cu exemplarele de mai sus. Și se vor mulțumi când ei au o atitudine elegantă măcar cu ele, dacă nu pot reproduce și în rest. Dar noi ce alegem?
Pe stradă găsești mereu femei după care să întorci capul. Că arată bine sau că au ele grijă să arate bine, e irelevant.
Important este că feminitatea nu a dispărut. Ce facem cu masculii de altă dată? Sincer, o barbă de lumber nu e suficientă…
Foto: 123rf.com
