Mama era mereu cochetă, iar eu urăsc feminitatea exagerată…

Mama era mereu cochetă și flirta constant cu cei din jur. Lucru care nu îmi plăcea deloc. Acum sunt o femeie matură, dar în continuare urăsc feminitatea exagerată.

Citește și:

Mama m-a trimis la terapie. Rezultatul nu a fost cel dorit de ea, dar m-a ajutat enorm

Relația cu mama devenise toxică pentru căsnicia mea, așa că am ales

Când ești crescută de o mamă singură o observi cum se manifestă în preajma bărbaților. Era cochetă, flirta, s-a simțit mereu atrăgătoare. Eu, un copil ignorat, am crescut urând feminitatea exagerată.

Deși după divorțul părinților am rămas cu mama, în realitate, am rămas cu bunica.

Spre deosebire de femeile care cred că nu își vor „reface viața” după un divorț dacă au un copil sau cele care de grija copilului nici nu acceptă vreun bărbat nou în preajmă, mama mea a fost mereu conștientă de drepturile ei. De ale mele mai puțin, dar de ale ei da.

În consecință, nici nu se punea problema să rămână singură. Sau să se ocupe prea mult de copil. Avea un serviciu și ieșea mereu la întâlniri cu diverși bărbați. Îi știam pentru că venea și cu ei acasă. Nu spun că a înșirat cine știe câți, nu o acuz de asta.

Singura mea acuză este dezinteresul cu care m-a tratat. Pentru că atunci când venea „iubitul” în vizită, eu trebuia să mă port frumos.

Nici vorbă să îmi spună dinainte ceva despre relație, nici vorbă să mă asigure că rămâne mama și pe mine mă iubește. Îmi făcea instructajul că nu vrea să fac „vreo scenă”. Scenele, în cazul meu, erau reprize de plâns.

Nu de alta, dar tata mă părăsise, iar din comportamentul mamei, mie îmi reieșea că nici ea nu mai are mult până pleacă. Noroc cu bunica și iubirea pe care am primit-o din partea ei.

Este singurul membru al familiei mele care chiar m-a iubit și a avut grijă de mine și educația mea. Oricum, nu a avut cum să împiedice traumele făcute cadou de părinții mei. Le-a contrabalansat însă, iar pentru asta o voi iubi mereu.

Revenind la anumite comportamente ale mamei mele, fiind expusă relațiilor ei amoroase am avut ocazia să o studiez. Să văd ce glume face, cum privește, cum zâmbește, cum flirtează.

Nu numai că nu-mi doream să văd așa ceva, dar realizez că, în mintea mea de atunci, vedeam la ea o atitudine care mie nu îmi era disponibilă. Cea de deschidere, bunăvoință și interes pentru celălalt.

În consecință, am urât acele comportamente ale ei și până azi simt la fel. Sunt feminină, știu să flirtez, dar îmi lipsește acea încredere debordantă că sunt vreo femeie fatală.

Maică-mea așa se vedea. Nu era urâtă, iar lumea spune că eu sunt mult mai frumoasă decât ea. În schimb maică-mea, dacă o întreabă cineva pe stradă cât este ceasul, e convinsă că a făcut o cucerire.

Nici nu concepe să nu fie adorată de bărbați. Evident, acum că am crescut, îmi spune că sunt proastă că nu îmi dau seama ce efecte produc eu. Eu, pe de altă parte, nu voi căuta niciodată să produc efecte asupra mulțimilor, îmi ajunge partenerul meu. Este cel care contează.

Ce știu însă este că anumite trăiri ale mele sunt legate de ceea ce am văzut în copilărie, la mama. În continuare îmi displac femeile alintate, mult prea încrezătoare în ele însele sau cele care flirtează pentru că au nevoie de atenție tot timpul de la oricine.

Practic, cele în care regăsesc fragmente din comportamentul mamei. Nu simt neapărat că pierd ceva nefiind asemănătoare ei, dar aș vrea să îmi domolesc aceste trăiri. Care, până la urmă, au legătură cu iubirea și acceptarea. Iubirea de sine și acceptarea trecutului așa cum este el.

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Trăiesc de copil cu sentimentul de singurătate
Trăiesc de copil cu sentimentul de singurătate

Sentimentul de singurătate nu îmi este străin. Din contră, m-am familiarizat cu el încă de mică. Nu înseamnă neapărat să trăiești singur, ci să te simți invizibil…

Citeste
Cum să fugi de un bărbat atrăgător
Cum să fugi de un bărbat atrăgător

Am o slăbiciune pentru bărbații cu păr lung. E primul indiciu că găsesc un bărbat atrăgător. În rest, dacă este indisponibil emoțional și infidel, mă atrage ca pe molie flacăra. Acum că știu ce e rău, nu înseamnă că e simplu să-mi fac bine…

Citeste
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională

Mereu am resimțit anxietate în cuplu, dar abia recent am înțeles motivul. Teama de a nu pierde partenerul era prea puternică, iar comportamentele mele atrăgeau exact acest deznodământ.

Citeste
Mama era mereu cochetă, iar eu urăsc feminitatea exagerată...
Mama era mereu cochetă, iar eu urăsc feminitatea exagerată…

Mama era mereu cochetă și flirta constant cu cei din jur. Lucru care nu îmi plăcea deloc. Acum sunt o femeie matură, dar în continuare urăsc feminitatea exagerată.

Citeste
Micuța fată și un destin programat
Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citeste
De ce este important să ții cont de nevoile tale
De ce este important să ții cont de nevoile tale

Fiecare dintre noi ar trebui să facem o minimă introspecție legată de nevoile noastre. Dar, odată cunoscute, fidelitatea față ele este deseori pusă la încercare.

Citeste