Mi-am găsit cel mai frumos refugiu în teatru și literatură
Cred că avem nevoie de mai multă artă în viețile noastre. Prea multă rutină, prea multe probleme și anxietăți ne fac să pierdem ocazia de a ne bucura de lucrurile frumoase pe care viața ni le oferă. Eu îmi reîncarc bateriile mergând la teatru și consumând avid literatură.
Citește și:
Nu mai aștept de la nimeni să își asume responsabilitatea fericirii mele
Idolii mei în viață sunt oamenii care nu se lasă doborâți de obstacole
Nu mă laud că aș fi vreo ființă erudită, nici vreun potențial critic de artă nu mă simt. Știu însă să mă bucur de fiecare mică experiență frumoasă pe care mi-o oferă viața. Pentru că problemele vor fi tot acolo și știu din experiență că să le învârt la nesfârșit în mintea mea, nu înseamnă că le rezolv.
Simt că am nevoie de detașare, de relaxare, de orice îmi poate bucura sufletul sau mintea. Sună plictisitor? Sună a citat motivațional răsuflat? Sunt un om care a făcut o alegere: să se bucure de viață, exact așa cum este ea.
Întotdeauna avem liber arbitru. Chiar și atunci când avem impresia că nimic nu este simplu… Doar pentru că nu există acea opțiune ideală pe care ar fi vrut tu să o alegi, nu înseamnă că nu există alegere.
Da, mi-aș dori să trăiesc într-o țară exotică, să călătoresc mult, să îmi permit câteva extravaganțe precum o rochie Chanel. Dar merg cu metroul, am un serviciu simplu care îmi asigură un trai decent, nicidecum lux, stau în chirie.
Chiar și așa, am ales să nu mă deprim pentru că nu trăiesc viața pe care mi-o imaginez. Am ales să mă bucur de lucrurile frumoase din jurul meu pe care, la fel ca mulți alții, prea des le ignor.
Mă duc la teatru pentru sentimentul unic de a fi martora unor reprezentații de excepție.
Este adevărat, am văzut și piese care m-au impresionat sau atins mai puțin, dar nu le-am regretat nicidecum. Pentru că timp de o oră și jumătate sau două, am avut privilegiul de a asista la o poveste pusă în scenă de o mână de oameni, menită să îmi dezvăluie o creație pe care am văzut-o pentru prima dată.
Am apreciat jocul lor, arta de pe scenă, sentimentul că sunt martora unui eveniment artistic. Același lucru îl simt și la concerte.
Mă bucur că sunt acolo fără să mă gândesc cum putea fi sonorizarea mai bună, artistul mai comunicativ sau mulțimea mai organizată… Este o alegere pe care o fac de fiecare dată.
Iar dacă nu sunt prezentă în fața unei picturi sau sculpturi din vreun muzeu (Chiar, voi câte muzee ați vizitat de când ați terminat școala?), mă pierd în literatură.
Nu citisem Gabriel Garcia Marquez până de curând și aproape nu îmi vine să cred că puteam trece prin viață pe lângă o operă precum „Un veac de singurătate” fără să fac cunoștință cu ea.
Am citit Stendhal și Thomas Hardy, am citit și Bulgakov care, deși genial, m-a plictisit. Dar nu regret timpul investit în „Maestrul și Margareta” pentru că doar așa pot să îmi definesc preferințele… făcând cunoștință cu diverși autori.
Totodată l-am descoperit pe Jo Nesbo care nu degeaba este un bestseller cu thrillerele lui polițiste. M-a uimit priza teribilă pe care o are Coelho la public, dar numai citindu-l am descoperit că nu e pe gustul meu.
Sunt lucruri simple la îndemâna oricui. Sunt alegeri pe care le putem face pentru noi însene. Putem avea vieți frumoase și fără să citim Decameronul, dar nu ar fi păcat să nu încercăm măcar să facem cunoștință cu o mică parte din lumea artelor?
Nu există mod mai bun de a ieși din problemele cotidiene și de a aprecia cu adevărat viața și prezența noastră aici. Putem accesa toate aceste resurse, trebuie doar să alegem să facem acest lucru.
Foto: shutterstock.com
