Nici măcar nu îmi dau seama dacă regretă că mi-a fost infidel

Suntem căsătoriți de puțin timp și am aflat că soțul meu mi-a fost infidel. Problema mea este că nici măcar nu îmi dau seama dacă regretă. Iar singură, nu vreau să mă lupt pentru această căsnicie.

Citește și:

M-am dus la psiholog pentru că mă simțeam singură

De patru ani am un amant… și nu vreau să schimb nimic

Anumite relații nu se îmbunătățesc

Ne-am cunoscut acum șase ani. Pentru mine, a fost dragoste la prima vedere. Probabil și pentru el la fel. Păream că ne potrivim foarte bine, deși la scurt timp au apărut problemele. Respectiv, femei din jurul lui cu care încă relaționa și cu care fie fusese în relație, fie doar se culcase cu ele.

Țin minte și acum o colegă de-a lui care când m-a văzut a făcut o scenă ieșind din birou și începând să plângă. Eu l-am vizitat dintr-un impuls amoros pentru a-i duce prânzul. El a fost încurcat.

Eu m-am gândit că poate nu e bine să vin așa, neanunțată, chiar dacă voiam să îi fac o surpriză. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat, mi-a spus că respectiva e îndrăgostită de el și e dureros să mă vadă pe mine. M-a rugat să plec.

Am plâns tot drumul ca fraiera, și eu. Seara, când ne-am văzut, a continuat mesajele cu colega respectivă. Pe care voia să o „liniștească”. Cu care nu voia să se poarte urât. Iar eu am suportat mesajele lor și incertitudinea relației mele.

La două săptămâni, într-o seară, o tipă din grupul lui de prieteni l-a sunat când eram eu la el. Să îi spună că este în fața blocului. Că nu poate trăi fără el. Că nu pleacă de acolo până când nu coboară el, măcar să vorbească. S-a dus.

Eu am rămas singură și, din nou, am plâns. Era prea mult pentru mine, dar aveam 23 de ani și eram îndrăgostită. Voiam să mă aleagă pe mine, nu voiam să îl pierd. Când a revenit, a fost distant toată seara.

L-am întrebat ce s-a întâmplat, stătuseră aproape o oră. Nu a vrut să îmi povestească, mi-a spus că e dificil și că nu o putea lăsa așa. La scurt timp am avut parte de un alt incident.

De data aceasta, îl sunase fosta iubită de care fusese foarte îndrăgostit și care îl părăsise.

După ce a vorbit cu ea, mi-a zis că vrea să doarmă și că nu are chef de discuții. Două zile nu m-a băgat prea mult în seamă.

Iar eu, nesigură pe relația noastră, nu îmi doream decât să simt că mă iubește, că vrea să fie cu mine, că astfel de întâmplări nu se vor repeta. Că lucrurile se vor îmbunătăți.

Așa că am încercat să îl înțeleg, să apreciez că se poartă frumos cu aceste femei și nu le ignoră nici nu le alungă. Speram ca totul să se termine civilizat, așa cum credeam că încearcă și el.

Un eveniment cu reacții diferite

La 24 de ani am rămas însărcinată cu el. Nu terminasem niciunul studiile și eram de aproape un an împreună. A fost o decizie dificilă, dar am făcut o întrerupere de sarcină. Nu puteam păstra copilul.

Nu știam dacă relația noastră va funcționa, nu aveam niciunul bani prea mulți, nu eram pregătiți să fim părinți. Evenimentul a fost traumatic pentru mine, chiar dacă am găsit un medic înțelegător, care a dat dovadă de compasiune.

Soțul meu a fost primul meu bărbat. Să fiu însărcinată la scurt timp a fost un șoc. Să renunț la sarcină a fost al doilea șoc. Din care mi-am revenit greu.

După intervenție, rămăsesem singură la el acasă într-o zi și am intrat pe calculatorul lui, pentru a-mi distrage atenția cu un film sau social media.

Mi s-a deschis pagina lui de facebook pe care era logat. Da, m-am uitat în mesaje, chiar dacă nu recomand un astfel de comportament.

Am găsit mesaje către o femeie. De care îi era dor, căreia îi trimitea sărutări, pe care o complimenta, căreia îi spunea că este foarte senzuală și atrăgătoare. Fix în zilele în care eu renunțam la copilul nostru.

Am fost devastată și l-am confruntat. Am avut un scandal. Nici nu mai contează ce ne-am spus, tot cu el am rămas. Iar trei ani mai târziu ne-am căsătorit.

Mi-a fost infidel

Tot timpul, cumva, am crezut că trecutul lui se va încheia, că nu îl mai reprezintă, că ne dorim aceleași lucruri. Nu am crezut că mi-a fost sau îmi va fi infidel.

Chiar dacă online găsisem dovezile unei infidelități virtuale, mi-am spus că nu ar transpune în viața reală. Dar a făcut-o la un an de la căsătorie.

Am găsit un email în care spunea unei alte femei că o iubește, că vrea să petreacă toate nopțile cu ea, că distanța îl ucide. Textul m-a ucis pe mine.

L-am confruntat, dar dincolo de disconfortul de a fi aflat eu, nu a manifestat regrete prea multe. Am plâns, i-am spus că nu vreau să ne despărțim, am trecut prin toate etapele timp de două săptămâni.

L-am întrebat dacă mă iubește și mi-a zis că nu știe ce simte. L-am rugat să renunțe la cealaltă femeie și mi-a spus că nu poate pe moment.

Așa că am plecat. M-am dus acasă la ai mei pentru a mă regăsi pe mine. Mi-am dat seama că știam că aici voi ajunge și, cu toate acestea, m-am căsătorit cu el.

Am înțeles că iubirea nu este suficientă. Și că indiferent ce calități are bărbatul meu, nu are una importantă: fidelitatea.

Am înțeles, cu lacrimi și suferință, că asta nu poate fi iubire. Așa că de o lună de zile încerc să mă regăsesc pe mine.

…Să mă iert pentru greșeala de a mă fi căsătorit cu el. Să învăț să nu îl mai iubesc, chiar dacă nu este ușor. Cred că nu pot continua această căsnicie, chiar dacă de o săptămână el mă caută să mă întorc acasă.

Acolo, lângă el, pentru mine nu mai este acasă. Nu mă voi întoarce dintr-un motiv important: acum știu că nu îl pot ierta și nu vreau să trăiesc o viață acuzându-l, iar eu temându-mă că îmi este infidel.

Foto: shutterstock.com