Nu pierd mult timp cu un partener nepotrivit

Uneori constatăm că avem un partener nepotrivit dar ne e greu să luăm decizia de a încheia relația. Mie nu îmi mai place să pierd timp în astfel de relații. Chiar dacă nu e simplu să te desparți.

Citește și:

Vreau să mă despart de iubita mea, dar nu știu cum pentru că ea suferă de depresie…

Prima întâlnire: Uneori e atât de proastă încât devine memorabilă

Eram împreună de două luni de zile. Nu aș putea spune că aveam deja o relație stabilă. Marius îmi plăcea, părea relaxat și speram ca lucrurile să meargă mai departe. Îmi părea însă puțin gelos și nu înțelegeam de unde îi vin nesiguranțele. De arătat, atăta bine, era isteț și nu aș fi zis că nu are succes la femei.

Eu nu înțeleg gelozia și nici tendința de a-l sufoca pe celălalt. Sau de a încerca să îl izolezi în speranța că astfel va rămâne cu tine. Din contră, cred că asemenea demersuri nu pot decât să îndepărteze o persoană.

Sunt de acord cu negocierea în cuplu. Știu că este sănătos ca fiecare dintre cei doi parteneri să știe uneori să renunțe la plăcerile personale de dragul cuplului. Sau măcar al celuilalt partener. Dar există și nevoia de independență, de activități care nu includ partenerul, care țin de fiecare în parte. Iar o astfel de independență nu înseamnă infidelitate!

Dacă ies într-o seară cu prietenele, nu ieșim la agățat. Dacă iau cursuri de dans, nu o fac pentru că vreau să cunosc alți bărbați! Astfel de lucruri m-am trezit că i le explicam lui Marius după numai două luni de relație. Eram la început, iar lucrurile speram să fie mai relaxate de atât.

Marius nu înțelegea de ce nu pot ieși cu el într-o seară. Sau, mai rău, se supăra dacă aveam program cu prietenele mele. Sau dacă alegeam să merg să îmi vizitez mătușa.

Prin urmare, când cele mai bune prietene ale mele au propus să mergem numai noi fetele un weekend la munte, deja m-am panicat că nu știu cum să îi spun lui Marius. Iar asta m-a ajutat să văd în ce fel de relație intrasem.

Nu vreau un partener de ale cărui reacții să îmi fie teamă. Care să pară că mă judecă și mă acuză doar pentru că el se simte nesigur. Sau care m-ar determina să renunț la anumite lucruri care îmi fac plăcere, doar pentru a nu-l supăra pe el.

Am decis să îi spun că plec cu prietenele în weekend. S-a enervat foarte tare și mi-a spus că puteam, măcar, să am bunul simț să îl întreb dacă e de acord. Nu eram soția lui și nu îl lăsam acasă cu copiii. M-am enervat și eu, dar nu i-am arătat acest lucru.

I-am spus că nu mai sunt interesată să am o relație cu el. A fost șocat. Iar reacția lui îmi lasă de înțeles că aceste atitudini au funcționat în trecut, în alte relații. Femei care l-au plăcut suficient de mult încât să nu vrea să „îl piardă”. Care au cedat șantajului său.

Și eu mă îndrăgosteam de el. Poate deja eram îndrăgostită. Dar indiferent pe cine aș iubi, pe mine mă voi iubi mereu mai mult. Iar o relație încărcată de tensiune, în care simt că am un partener care încearcă să mă controleze, limiteze și manipuleze, nu e în meniul meu de viață.

Am plecat din relație la timp, cred eu. Nu am mers mai departe ca să văd unde pot ajunge lucrurile. Sunt convinsă că într-o relație mai lungă mi-ar fi fost mai dificil să gestionez lucrurile. Cred că am învățat să scap repede de oamenii nepotriviți. Și știu că doar așa poți face loc celor potriviți.

Foto: 123rf.com