Nu știam de ce sunt nefericită: viața nu se rezumă la muncă

Îmi place să muncesc, mai ales pentru că am norocul să fac ceea ce îmi place. Din păcate, uitasem că viața nu se rezumă la muncă și nu știam de ce sunt atât de nefericită…

Citește și:

Este ideal să faci o schimbare, dar sunt necesare și limite

Mi-am găsit cel mai frumos refugiu în teatru și literatură

Întotdeauna m-am definit mai ușor prin ceea ce fac profesional. Era identitatea mea de bază, întrucât în muncă, totul depinde de mine. Sau… în mare parte. Muncind, eu investesc în mine, sunt eforturile mele, văd rezultatele, am reușitele și realizările mele personale. Iar lucrurile acestea mă bucurau.

Am ajuns însă să muncesc mult, chiar și în weekenduri și să uit să am o viață personală. Sunt introvertă, singurătatea îmi priește, dar fuga de viață nu este o soluție fericită sau sănătoasă.

Evitam să trăiesc, din teama că (în urma experiențelor mele anterioare) voi avea eșecuri. Evident, nu gândeam astfel.

Îmi spuneam că nu am timp, că nu am cu cine să ies, că la vârsta mea (38 de ani) îți faci prieteni mai greu, că a trecut momentul îndrăgostirilor sau cel în care îți găsești cu ușurință un partener.

Totodată, eram extrem de nefericită. Simțeam burnout, simțeam că mă epuizez fizic, că nu mai am randament, că mă concentrez mai greu, că nu mai simt aceeași satisfacție, că parcă îmi trăiesc viața în reluare. În realitate, nu mi-o mai trăiam deloc.

Munceam, dormeam, iar în puținul timp liber pe care mi-l permiteam fie dormeam, fie citeam. M-am gândit că am nevoie de o mai bună organizare și planificare, așa că am mers la un psiholog.

După șase luni de terapie, am început să accept că fug de viață și, într-un fel, parcă aștept să treacă. De aici și criza mea de nefericire. Nu aveam curaj să schimb lucrurile și preferam să rămân pe căile bătătorite ale rutinei mele zilnice.

Nu a fost ușor să schimb și nici nu am făcut schimbări majore, deși pentru mine așa par. Pentru început însă, am redus munca în weekend.

Nu mai muncesc două zile ci doar sâmbăta, dacă sunt urgențe ce nu pot fi amânate până luni. Am renunțat la una dintre colaborările care mă stresau mai mult decât să îmi aducă satisfacții financiare.

Am început să îmi caut prietenii – lucru pe care nu îl făcusem de ani de zile. De două ori pe săptămână ies din casă fie singură, fie cu prieteni. Iar în aceste ieșiri nu vorbesc despre muncă… ceea ce este extrem de dificil, întrucât la muncă mi se rezumă viața.

Nu pot spune că m-a pocnit fericirea, dar simt mai multă liniște. Simt că fac ceva pentru mine personal.

Îmi acord timp în care să nu fac neapărat ceva „util' și „responsabil' ci pur și simplu să mă bucur de ceea ce este în jurul meu, fie că mă plimb, beau o cafea, povestesc cu prietenii sau văd un film (afară din casă).

Sunt lucruri pe care alții le fac fără să stea pe gânduri, care vin firesc. Pentru cineva ca mine, ele vin cu efort și muncă, nu în mod natural.

Mi-ar fi ușor să revin la căile cunoscute, dar nu o fac pentru că nefericirea este un sentiment copleșitor.

Nu mai cred că viața mea trebuie rezumată la muncă și sunt mai dispusă să îmi asum riscuri. Chiar și cel de a încerca o relație cu cineva cunoscut recent – pentru că, dacă tot ies din casă, am devenit vizibilă…

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei

Fiica adoptivă a mătușii mele este dependentă de jocuri de noroc și droguri. Atunci când nu sterge mesele noaptea prin baruri, fură bani și se ocupă cu diverse înșelătorii. Pe mine mă amenință cu moartea pentru că îi țin mama în viață.

Citeste
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting

Știam că nu îmi este bine lângă el pentru că nu mă simțeam în siguranță. Totodată însă, începusem să mă îndoiesc de mine, iar asta mă îngheța. Eram într-o relație în care trăiam un gaslighting cumplit din partea lui. Mă făcea să mă îndoiesc de ce spun, fac și gândesc eu.

Citeste
Vârsta nu are importanță
Vârsta nu are importanță

Credeam că este doar o încurajare, dar vârsta nu are importanță când vine vorba despre lucrurile pe care ți le dorești să le faci.

Citeste
Nu știam de ce sunt nefericită: viața nu se rezumă la muncă
Nu știam de ce sunt nefericită: viața nu se rezumă la muncă

Îmi place să muncesc, mai ales pentru că am norocul să fac ceea ce îmi place. Din păcate, uitasem că viața nu se rezumă la muncă și nu știam de ce sunt atât de nefericită…

Citeste
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel

Am văzut prin filme astfel de scenarii și chiar țin minte ce înverșunată eram când venea vorba despre infidelitate. Nici prin cap nu mi-a trecut că mi s-ar putea întâmpla mie, dar iată, viața bate filmul. Am aflat că iubitul meu are o altă relație în paralel.

Citeste
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

Uneori ajungi să te împrietenești prea bine cu singurătatea. Nu spun că ar fi neapărat un lucru bun, dar pentru unii dintre noi, este ceea ce am ales. Poate e egoism, dar este ceea ce vreau eu pentru mine.

Citeste