Nu știu ce să fac să nu-mi mai fie infidel…

Sunt căsătorită de 6 ani și avem un copil de doi ani. Soțul meu m-a înșelat încă de la începutul relației, dar eu l-am iertat. Dar continuă să fie infidel, iar eu aș vrea să se schimbe.

Citește și:

„Am avut o relație deschisă și am înțeles că fidelitatea e relativă“

Abia ne căsătorisem

Acum șase ani mă gândeam că sunt cea mai fericită femeie. Deși îl cunoșteam pe Mihnea abia de 8 luni, am decis să ne căsătorim, întrucât amândoi ne doream o familie.

Era foarte atent și grijuliu și mă prezenta tuturor, la doar câteva luni de relație, drept viitoarea soție. Eu nu am avut mulți iubiți, mi-am dorit mereu să găsesc un bărbat cu care să pot întemeia o familie.

Cred că în copilărie mă fascinau basmele în care prințesa își găsea un prinț și trăiau fericiți până la adânci bătrâneți. Și chiar cred în iubirea autentică și durabilă.

Mihnea este un bărbat uneori dur, iar în privința rolului femeii s-ar putea să aibă idei mai învechite, dar sincer, nu mă deranjează pentru că și eu mă consider „de modă veche”.

Adică sunt perfect de acord că o femeie trebuie să îngrijească o gospodărie, să gătească, să crească unul sau mai mulți copii, să aibă grijă de soțul ei. Și mi-am dorit mereu foarte mult acest rol. Îmi place să am grijă de el, să am grijă de casă… aș spune că sunt o soție devotată. Iar de iubit… îl iubesc enorm.

Mihnea se ocupă de cheltuielile casei, deși, uneori, este cam zgârcit. Eu totuși apreciez, pentru că știe să strângă banii și îmi spune mereu să fac la fel.

Eu, recunosc, sunt mai cheltuitoare… cum suntem noi, femeile. Dar alături de el, am învățat să nu îmi mai iau cinci rochii și multe produse de machiaj. Până la urmă, dacă soțul meu mă place așa, asta e important, nu?

Ne-am căsătorit în luna mai, cu șase ani în urmă, cum spuneam. În schimb, la șase luni de la nuntă, am descoperit o problemă care m-a debusolat foarte tare.

Mihnea a avut o aventură. Am aflat de la o prietenă care l-a văzut într-un restaurant, sărutând o femeie. Nu îmi venea să cred! Am acuzat-o că minte, că nu era Mihnea, că i s-a părut.

M-am supărat pe ea că mi-a spus așa ceva. Credeam că mă invidiază (ea nu e căsătorită) pentru relația pe care o am. Dar mi-a sădit neîncrederea. Eram neliniștită și nu știam cum să procedez. Așa că m-am chinuit să nu îl întreb imediat nimic.

Timp de două zile am pândit să îi iau telefonul când nu este atent. Am și reușit, oricât de incorect este un astfel de gest. Trebuia să aflu, să văd dacă există vreun semn.

Și am găsit mesaje către o altă femeie, în care își dădeau întâlnire, în care îi spunea că abia așteaptă să o sărute, în care ea îl invita direct la ea acasă. Nu mai puteam nega, era adevărat ce îmi spusese prietena.

Așa că, plângând, i-am arătat lui Mihnea mesajele și l-am întrebat ce se întâmplă. I-am spus și că a fost văzut. Reacția lui a fost foarte ciudată.

În primul rând s-a enervat că i-am umblat în telefon. M-a acuzat că îl spionez, că îl urmăresc, că îl controlez… Apoi mi-a zis că femeia aceea nu înseamnă nimic pentru el. Că a fost o greșeală de moment.

Că era obosit și stresat. Că nu s-a obișnuit încă să fie soț și poate a avut un moment de panică. Dar că poate învăța cu ajutorul meu. Că nu vrea să mă părăsească sau să ne despărțim, pentru că mă iubește.

Am fost devastată… dar am depășit momentul. Pentru că îl iubesc și l-am iertat pentru greșeală. Eram o familie.

Sarcina mea ne-a distanțat

La un an de zile de la căsătorie am rămas însărcinată. Mihnea a fost foarte fericit, mai ales când a aflat că este băiat. Asta își și dorea. Eu, ca toate mamele, îmi doream un copil sănătos, în primul rând.

Din păcate am avut o sarcină toxică și asta m-a ținut mult la pat. Am avut dificultăți în a o duce la termen, iar stările mele de rău erau frecvente.

Evident, nu eram capabilă de relații sexuale cu Mihnea și am avut deseori certuri. Nu neapărat pe această temă, dar îmi puteam da seama că și asta contează.

Mai mult, nici nu prea puteam să gătesc sau să mă ocup de treburi casnice… El se enerva foarte ușor, din orice, deseori pleca de acasă „să se calmeze” și venea seara târziu.

Eram mai tot timpul tristă pentru că nu depindea de mine felul în care mă simțeam. Totuși, mergea cu mine la doctor, făcea piața, îmi lua tratamentele necesare.

Petru era născut de trei luni când am aflat că Mihnea are o amantă. Tot din telefon. Aceasta i-a dat un mesaj care a apărut pe ecranul telefonului și l-am văzut. Îi spunea „iubitule” și că îl așteaptă la ea pe la 5.

I-am arătat telefonul lui Mihnea și am avut un scandal imens. Abia născusem, copilul nostru era mic, iar el era îndrăgostit de altă femeie.

Sau așa credeam… pentru că Mihnea mi-a spus iar că nu înseamnă nimic pentru el. Că nu are niciun sentiment pentru ea, dar ca bărbat, are anumite nevoi pe care știu bine că eu le-am ignorat de multe luni.

Mă făcea vinovată de această situație. Mă înșelase pentru că noi doi nu mai făceam sex. Nici după naștere nu am făcut o vreme, pentru că nu am putut eu.

Dar eram disperată. Nu știam ce să fac și cum să procedez… și sincer, nici acum nu știu. Mihnea mi-a spus că dacă vreau casă și familie, trec cu vederea astfel de lucruri. Că așa este viața, iar bărbații sunt altfel decât femeile, au alte nevoi, alte porniri.

Că el vrea o familie cu mine, cu nimeni altcineva. Și că soțiile deștepte, care vor să își păstreze bărbații, se uită în altă parte. Că mai bine sunt atentă la copil și la casă, nu la câte o greșeală de a lui, și că alte valori sunt mai importante.

Disperare

Cumva, tot ce îmi spune Mihnea, are și sens, dar eu cred că este totuși o problemă a lui… Nu știu dacă toți bărbații fac asta, dar pentru mine este dureros să știu că soțul meu este infidel.

Mă gândesc mereu că se poate și mai rău… să bea sau să mă bată. Nu este cazul. Își iubește fiul, văd asta, iar eu apreciez.

Este adevărat că eu mă ocup mai mult de Petru, pentru că sunt mamă și, în plus, am mai mult timp liber. După ce am născut, la un an, Mihnea mi-a propus să renunț la serviciu și să stau acasă cu copilul.. măcar până merge la școală.

El câștigă decent și ne descurcăm. Plus, cum spuneam, e foarte calculat cu banii. Nu trăim în lux, dar nu ne lipsește mâncarea de pe masă. Am fost de acord să stau acasă câțiva ani.

Vreau să mă ocup de Petru cum pot mai bine și mai mult. Cred că mi-ar fi greu să stau departe de el 8 ore în fiecare zi.

Totodată, să depind financiar integral de soțul meu este dificil. Trebuie să mă încadrez într-un buget și mereu îmi face calcule și mă ceartă dacă i se pare că am fost nesocotită.

Totuși, iată că au trecut cinci ani, iar Mihnea ocazional are aventuri. Nu mai am nevoie de telefon acum… știu că se întâmplă pentru că i-am învățat comportamentul.

Este mai iritat, mai neliniștit, ne certăm mai des când are o amantă. Apoi este atent cu cel mic, cu mine, și stă mai mult pe acasă… când încheie relația.

Dar eu nu mai sunt fericită. Mă bucură Petru, în schimb relația cu Mihnea este departe de cum mi-aș fi dorit. Este mult mai distant cu mine, nu mai ieșim prea des împreună și aș vrea să nu îmi mai fie infidel.

Oare ce pot face? M-am tot gândit că depinde de mine, dar chiar nu știu cum să procedez. Cum să îl fac să mă iubească din nou?

El zice că mă iubește, dar nu cred că este adevărat. Aș vrea să înceteze cu aceste relații. Chiar toate femeile sunt înșelate și nu știu eu? Chiar nu pot face nimic? Nu vreau să ne despărțim.

Îl iubesc și avem un copil, o familie. Vreau să fac lucrurile să meargă, dar mă simt neputincioasă. Îmi e teamă că într-o zi, va ajunge să iubească o altă femeie și mă va părăsi…

NOTA REDACȚIEI: Publicăm aceste confesiuni de la cititorii noștri sub protecția anonimatului, schimbând numele și deseori și inițialele numelor. Invităm la un limbaj civilizat în comentarii, și la lipsa etichetelor și a judecăților morale. Vrem să evidențiem că experiențele umane sunt complexe și că nu există alb și negru, că deseori situația duce la o un comportament sau altul. Le mulțumim celor care au acceptat să povestească.

Foto: shutterstock.com