Ce vreau de la un job? Să trăiesc decent fără compromisuri care mă frustrează îngrozitor
De ce ai nevoie pentru a fi fericită la serviciu și ce compromisuri ești dispusă să faci? Te-ai întrebat vreodată? Poate e timpul să-ți reevaluezi viața profesională.
„La serviciu stai mai mult decât acasă, iar cu colegii ajungi să petreci mai mult timp decât cu prietenii, familia sau partenerul, așa că, din punctul meu de vedere, atmosfera plăcută la slujbă este esențială.
Sigur, contează și salariul, întrucât nu putem trăi cu aer, și o sumă care să îmi asigure un trai decent, cu care pot să îmi cumpăr niște haine, să ies în oraș și să plec într-o vacanță vara este mai mult decât necesară.
Citește și:
Ce mă satisface pe mine la job? Vreau să văd respect pentru femei, pentru nevoile lor!
Cred că salariul mai arată și valoarea noastră profesională, lucru cumva discutabil în societatea românească, în care suntem într-o «criză» perpetuă de nouă-zece ani.
Nu visez să fiu bogată, să am genți de mii de euro, ci doar să trăiesc decent și, cu siguranță, nu cred că aș putea să am un job unde să fiu plătită regește, iar dimineața să nu îmi vină să mă ridic din pat de scârbă, pentru că trebuie să mă duc la serviciu.
Am trecut prin asta la un moment dat și – culmea! – pe bani puțini. Duminică seara, mă lua durerea de cap, aveam dureri musculare și când mă gândeam că a doua zi e luni, îmi venea, la propriu, să vomit.
Colectivul era ok, problema era șefa directă, de o calitate umană atât de îndoielnică, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.
Așadar, da, pe lângă colegii buni, este foarte important să ai și un șef bun, pe care să îl admiri, să îl respecți, de la care să ai ce învăța și care să te lase și să te ajute să «crești».
Un adevărat lider nu le dă în cap subalternilor, ci le oferă suportul să evolueze, ține cu echipa lui, o respectă, și când simți acest sprijin, evident că dai la birou 110%.
Îmi amintesc că am avut la un moment dat un job plătit bine, dar în mediul acela simțeam că efectiv îmi moare creierul.
Mulți dintre colegi nu știau să vorbească corect gramatical, discuțiile din pauze se refereau strict la ciorbă și tocăniță și îmi imaginam cum, în cinci ani, voi ajunge la stadiul de euglenă verde, pentru că acolo, efectiv, nu aveai cum să te dezvolți.
Așa că mi-am dat demisia. Munca pe care o faci, calitatea oamenilor pe care îi ai colegi, toate ajung să te influențeze semnificativ și să îți dicteze cumva parcursul profesional, dar și pe cel personal.
Acum, depinde de fiecare dacă e mulțumit cu o nouă rețetă de tocăniță sau e mulțumit că i se recomandă piesa de teatru x sau cartea y.“
Foto: Shutterstock
