O de la Orgasm: Mimez orgasmul. De ce? Pentru că îl iubesc.

Noi femeile simțim plăcerea actului sexual chiar dacă nu ajungem la orgasm de fiecare dată. Desigur, este mult mai plăcut când se întâmplă. Dar bărbații îl vânează, în caută, îl așteaptă. Este confirmarea de care au nevoie. Așa că mimez orgasmul. Este mai simplu și o fac pentru că imi iubesc partenerul.

Citește și:

„Am avut o aventură cu șeful meu, cu 25 de ani mai în vârstă“

Te plac, dar ești groaznic în pat…

Adevărul gol-goluț

Am încercat să fiu sinceră de multe ori. Chiar de prea multe. Atunci când credeam că există suficientă comunicare și putem vorbi despre orice. Inclusiv despre sex. Ce vrem, ce ne place, ce ne face să vibrăm mai intens. Și așa mi se pare și firesc.

Până la orgasm. Pentru că partenerul, are acest scop (lăudabil, de altfel) de a simți că a reușit să te facă fericită.

Ceea ce nu înțelege, este că și orgasmul ăsta nu vine așa, pentru că-l invocăm noi. Uneori presupune muncă. Alteori, nici cu muncă nu ajungem acolo.

Fie că este vorba despre starea mentală sau de o excitație mai diminuată, uneori… pur și simplu nu vine. Ceea ce nu înseamnă că nu mi-a plăcut să facem sex. Sau dragoste, că sună mai romantic.

Și totuși, să explici asta unui bărbat care se uită la tine ca la instrucțiunile de la Ikea, poate fi o provocare prea mare.

Pentru un bărbat, deseori există doar două explicații: nu este el bun în pat (șoc și groază) sau nu ești tu suficient de interesată (panică totală). Evident, mai sunt și cazurile în care tu ești defectă (probabil mai simplu de acceptat).

Indiferent de concluzie însă, pasiunea uneori se duce naibii când încerci să faci lucrurile să „funcționeze”.

Știu un caz al unei amice pe care o excita maxim să primească palme la fund. Iar iubitul, băiat sensibil și educat, nu putea să o agreseze în halul acesta.

Fata i-a explicat că nu caută o bătaie în toată regula cu spitalizare și ordin de restricție. Pur și simplu era un gest kinky. În cele din urmă omul a încercat. Deh, dacă femeia vrea…

Dar a încercat cu teamă, grijă și naiba s-o ia de pasiune că totul a devenit un curs „cum să mă pleznești să-nu-mă-doară-dar-să-simt”. Evident, în focul evenimentelor, orgasmul nu putea să apară în mijlocul lecțiilor. Totul a eșuat lamentabil.

Ea s-a simțit expusă și vulnerabilă împărtășindu-i „asemenea obscenitate”, iar el s-a tot gândit ce traume din copilărie au provocat asemenea fantezii. În cele din urmă ea a renunțat la a-i mai explica și… ocazional și la orgasm. Pentru că, una peste alta, se iubeau. Ce mai conta…?

Nu îți contorizez performanțele

Când vine vorba despre chimie da, am avut un iubit cu care de fiecare dată ajungeam la orgasm. Și nu, nu făcea nimic mai aparte, special, deosebit, ieșit din comun, etc. Dar evident, știa ce face.

La fel de adevărat e că simțeam un șoc electric pe șira spinării de fiecare dată când se apropia de mine. Motiv pentru care relația s-a consumat repede. De ce? Pentru că înafară de sex spectaculos, nu prea mai aveam altceva în comun.

Nu funcționam și înafara patului, dar în pat eram ca un foc de artificii. Așadar, femeia din mine, dornică de relație serioasă, interese și valori comune, șanse de viitor împreună, a renunțat la pasiunea nebunească.

Deci până la urmă… tot la „fără finalizare” am ajuns. Dar de alt tip. Și atunci, în mod firesc, optez pentru un partener cu care mă simt bine în pat, suntem compatibili… și nu aștept artificiile.

Dar el le așteaptă. Iubitul meu are nevoie să știe că e fenomenal. Că leșin de plăcere după fiecare act sexual și că iubit mai aprig ca el n-am cunoscut.

Sincer, dacă i-aș spune că sexul nebunesc nu este pe lista intereselor mele, probabil l-aș deprima și mai tare. Mă aștept să îmi răspundă cu „ok, înseamnă că eu sunt slab la pat, dar te mulțumești cu mine chiar și așa.” Păi mai am o relație fericită după aceea?

A, da, îi spun ce-mi place și ce vreau. Ar fi culmea să rămânem la… „fă ce crezi tu”. Dar, atunci când încearcă, evident că sunt în extaz. E cel mai bun, cel mai capabil… uite, am și orgasm. Doar n-o să-i spun… „meh”.

Mint. Mint cu nerușinare. Dar îl iubesc. Pentru mine contează că mă pot baza pe el, că îmi este alături, că este tandru, că mă respectă și apreciază. Și da, îmi place sexul! Îmi place sexul cu el.

Pentru că e mai mult decât pasiune. E dragoste, e apropiere, e o contopire a simțurilor. Așa că îl mint că am orgasm. El e fericit, eu sunt fericită, și așa ne trăim romantic relația.

O prietenă m-a întrebat dacă mai am fantezii cu fostul iubit focos. Sincer, există Gerard Butler și Michael Fassbender. Apăi dacă e să fie fantezie, să fie până la capăt…

De L. A.

Foto: 123rf.com

NOTA REDACȚIEI: Publicăm aceste confesiuni de la cititorii noștri sub protecția anonimatului, schimbând numele și deseori și inițialele numelor. Invităm la un limbaj civilizat în comentarii, și la lipsa etichetelor și a judecăților morale. Vrem să evidențiem că experiențele umane sunt complexe și că nu există alb și negru, că deseori situația duce la o un comportament sau altul. Le mulțumim celor care au acceptat să povestească.