Now Reading
Soția mea preferă femeile. Am aflat asta după 25 de ani de căsnicie…

Soția mea preferă femeile. Am aflat asta după 25 de ani de căsnicie…

Îmi iubesc soția și am avut o viață bună împreună. Am aflat recent însă că preferă femeile. Nu vreau să renunț la căsnicie ci să rezolv problema sexuală. Pentru amândoi.

Citește și:

O de la Orgasm: Avem o relație minunată, dar partenerul meu este îngrozitor în pat. Cum e posibil?

O de la Orgasm: Iubita mea este dornică de poliamorie. Mie nu îmi mai sună așa atractiv…

Pare ciudat, nu? Într-o lume limitată, pentru care alte practici decât cele clasice nu sunt de conceput, să discuți despre homosexualitate. Dar nu este relevantă pentru mine opinia publică. Pentru că într-un cuplu, ce fac cei doi parteneri în particular, este fix problema lor. Și îi privește.

Iar dacă am ales să scriu această confesiune, nu este pentru a atrage în vreun fel atenția asupra practicilor sexuale „diferite” ci pentru a sublinia că, într-o căsnicie, contează și alte valori comune.

Noi doi sexual nu am fost niciodată extrem de compatibili. Nu era rău sexul, dar nici pasional, copleșitor, nu-mă-mai-satur… În schimb am avut mereu aceleași preocupări, același mod de a vedea viața, aceleași așteptări de la un cuplu.

Poate și pentru că ne-am format împreună. Ne-am cunoscut la 18 ani și la 21 ne-am căsătorit. Aș putea spune că erau alte vremuri. Sexul nu era un subiect atât de deschis discutat.

Iar noi ne-am început viața sexuală împreună. Am avut infidelități, dar am trecut peste ele. Nu spun că sunt un ingredient bun într-o relație de cuplu, dar nu înțelegeam de ce ne potrivim atât de bine în toate aspectele, mai puțin în pat.

Abia după 25 de ani soția mea a recunoscut că o atrag femeile. Și realizez și cât de greu i-a fost să vorbească despe acest lucru.

Nici ea nu a știu. Nici nu a înțeles. A crezut că e bolnavă psihic, a avut depresii, s-a închis în ea mult timp. Am trecut peste toate… neștiind care este motivul. Ea și-a recunoscut sieși abia recent această atracție. Apoi mi-a mărturisit-o mie.

Nu mi-a fost ușor, dar probabil nici ei nu i-a fost când îmi recunoșteam o infidelitate. Nu au fost multe, dar au fost. Acum, în schimb,  suntem în fața unei noi decizii. Și nu este una simplă.

După multe discuții deschise și sincere. După ce am depășit blocajul resimțit atunci când mi-a mărturisit. După ce mi-am limpezit gândurile și mi-am dat seama că sunt și am fost mereu un om tolerant… am încercat să văd lucrurile și din perspectiva ei. Nu i-o fi fost simplu.

Dar, mai important, am văzut lucrurile din perspectiva noastră de cuplu. Nu știu încă dacă soția mea dorește să trăiască experiența sexuală pe care și-a dorit-o și a negat-o mereu.

Eu îmi doresc să am o viață sexuală împlinită. În consecință, am decis amândoi că vom avea o relație deschisă. Una în care doar pe noi ne privește sexul și pe nimeni altcineva. Una în care nu renunțăm la lucrurile construite împreună și nici la prietenia dintre noi. În care nu renunțăm la respect și nici la cât ne valorizăm unul pe celălalt.

Suntem un cuplu neconvențional. Dar așa eram considerați și în tinerețe, când făceam plajă la nudiști. Și când ascultam muzică rock și mergeam cu motorul amândoi. Și când am trăit un an întreg în Australia pictând și făcând tatuaje. Și când am declarat împreună că nu ne dorim copii. Nu există rețetă universală.

Fiecare își construiește viața în felul său unic, personal. Noi doi am avut noroc că ne-am găsit unul pe celălalt. Că ne-am acceptat întotdeauna așa cum suntem. Iar astfel de lucruri au sudat relația noastră.

Suntem acolo unul pentru celălalt indiferent ce s-ar întâmpla. Și nu ne interesează prea mult dacă vecina de la etajul doi consideră că o masă fără sarmale este incompletă, că este o tragedie dacă fiica de 25 de ani nu s-a căsătorit sau că homosexualitatea este o problemă psihică.

Fiecare trăim după propriile reguli în viața noastră privată. Și avem dreptul să facem acest lucru. Cred că prea mult ne preocupă să îi analizăm pe alții și prea puțin pe noi înșine. Eu sunt convins că vecina care face sarmale este mulțumită și asta își dorește să facă. Și este alegerea ei. Iar noi, am ales să fim diferiți.

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top