Mama mea mă bagă în depresie. Pentru ea, maternitatea înseamnă control total
Uneori mamele îşi sufocă emoţional copiii. Dure, dominatoare, lipsite de căldură, ele pot duce la depresie un copil care nu îi face faţă. Iată ce ne-a scris o cititoare.
Oare cu ce am greșit în viață? Toată adolescența mea? Voi putea scăpa oare? Căci mă simt fără scăpare. Am deseori gânduri suicidare.
Mă simt mereu terorizată de controlul permanent al mamei și de neîncrederea ei în mine.
Simt că nu dețin puterea asupra vieții mele și sunt o marionetă, bună de nimic.
Acum un an aveam 15 ani, eram în clasa a 8-a. Ca toți adolescenții, stăteam acasă. Maică-mea sa decis să mă înscrie la lecții de dans, aveam scolioză. Scopul ei era ca eu să am o ținută corectă.
Până aici, e o mamă normală. Eu m-am angajat recepționistă la o clinică pe perioada vacanţei. Asta era ok pentru mine. Mă sunau după ce ajungeam de la lecții acasă, mama știa programul meu.
Am și acum talent în domeniul muzicii, cu toate că sunt mai timidă. Profesorul meu de muzică m-a descoperit în clasa șasea şi m-a luat la cor. Repetițiile de la cor se faceau pe voci, a doua eram eu.
Repetam împreuna cu vocea a treia sau cu vocea întâi. Colegele mele, majoritatea vocea a treia, au fost văzute într-o zi de mama mea pe drum, așa că a tras ea concluzia că s-a terminat repetiția… când am ajuns acasă m-a luat la întrebări.
Mi-a făcut reproșuri, acuzații că undeva am umblat eu timp de o oră jumate după lecții… Mă făcea curvă, mă jignea cum îi venea la gură.
Îmi amintea că eu trebuie să port cinstea si respectul tatălui meu care plecase de la noi de acasă, și să nu mă culc cu nimeni până la majorat.
Citește și:
Cum să le faci față unor părinți dominatori și manipulatori
Autoritatea corectă față de copil
Mama, gardianul meu
Apoi a început delirul… O suna pe diriginta mea după ce terminam lecțiile ca să fie sigură că eu am plecat din școală, când bănuia ceva de repetițiile cu pricina, o suna să întrebe dacă domnul Ion făcea repetiții cu noi.
El era tatăl dirigintei mele așa că ea îl întreba, ca mama să se asigure de confirmarea vorbelor mele. Mama s-a înscris în comitetul de părinți ca să ştie despre mine. Știa de orice ceartă cu colegii și orice mi se întâmplă la școală.
S-a comportat ca un monstru când, după un an jumate, m-am decis să renunț la dansuri.
Nu aveam talent de făcut mișcările rapide de R&B. M-am dus la profesorul de dansuri, domnul M., și i-am spus că nu mai vreau să dansez.
El m-a chemat din hol să cobor la primul etaj, că are a-mi spune ceva. Acolo era el cu doamna Svetlana. Ea era coregraf de balet. Domnul M. mi-a zis să mă așez pe scaun.
În fața mea era masa celor doi profesori, ei s-au așezat pe scaune și domnul M mi-a spus: ,,Nu credeam vreodată că eu trebuie asta să spun, mai ales unui adolescent, unui copil, am și eu un băiețel de 12 ani care trăiește cu mama sa după divorț, dar mama ta este prea de tot.
În atâția ani de activitate nu am avut așa părinți, mama ta este o obsedată. Sună înainte de fiecare repetiție și după fiecare repetiție mă întreabă daca tu ai fost acolo.
La început am crezut că ești un copil dificil, poate ai fugit cândva de acasa, dar te-am cunoscut ca un copil timid, Svetlana confirmă tot. Mama ta are probleme cu capul. Ce o face să se poarte așa?
Noi ne-am sfătuit și am decis că tu trebuie să știi adevărul de la noi, două persoane mature și lucide.
Nu am avut putere să decid nimic. M-a ajutat că profesorii mei au fost de partea mea, dar mama are tutela asupra mea, ea mă susţine până voi pleca de acasă.
Dar sper ca până atunci, dacă voi mai avea putere să o fac, să nu o iau razna din cauza ei. Mama mă bagă în depresie… ce pot să fac?
Foto: 123rf.com
