Prima iubire: Fiica mea are 15 ani și este îndrăgostită. Eu am 45 și sunt panicată
Realizez cât de importantă este prima iubire și îmi doresc ca fiica mea să aibă o experiență frumoasă. Asta nu înseamnă că nu sunt panicată…
Citește și:
De ce nu ar trebui să îți pese de gura lumii…
Desene animate: cum controlăm mesajele care ajung la copii
Este foarte greu să accepți că fiica ta a crescut și nu mai este copilul care adora să se joace în părul tău. Că nu te mai amuzi văzând-o cum îți probează pantofii ci deja ți-i ia la purtare, că deja cosmeticele tale îi aparțin și că mama și tata nu sunt singurele persoane pe care le iubește.
Acum, la 15 ani, fiica mea are un iubit. Soțul meu, într-o primă etapă, a cochetat cu ideea de a se înarma pentru a avea o discuție prietenoasă cu „tânărul”. Am râs, apoi ne-am panicat iar, amândoi.
Am rememorat dacă am avut destule discuții despre sex cu ea. Până la urmă, nu e chiar un subiect pe care îl abordăm frecvent. Dar am discutat… câte ceva. Nu îmi dau seama dacă suficient, așadar ne-am propus să discutăm iar. Mai exact, eu. Tata este responsabil cu rezolvarea prin acțiune a problemelor. Când vine vorba despre proveștile intime, de suflet, tot către mine vine.
Prin urmare, după ce am discutat cu soțul meu (care făcea câte un atac de cord la fiecare punct abordat) despre principalele mesaje despre sex pe care vreau să le discut cu ea, am abordat-o.
Norocul meu că fiica noastră este mai matură și echilibrată decât noi doi. Mi-a explicat că este îndrăgostită de iubitul ei și că se bucură de compania lui.
Mi-a spus că nu vrea să își înceapă viața sexuală, și asta nu pentru că așa am vrea noi. Că pur și simplu nu are de ce să se grăbească și nici nu simte vreo nevoie fizică.
Dar că, dacă va decide diferit, știe să se protejeze. Și știe și cum i-ar plăcea să fie. Deja mă învăța ea pe mine. Dar m-am bucurat să o aud. Pentru că am realizat că teama mea cea mare nu era cea că nu va ști să folosească prezervativul… ci că nu va ști să fie atentă la ceea ce își dorește ea cu adevărat.
Mi-a fost teamă să nu accepte sexul pentru a fi „în rândul lumii” sau pentru că așa vrea iubitul. Și m-am bucurat să constat că am o fiică cu o stimă de sine bună.
O credeam încăpățânată, dar văd că este autonomă și responsabilă. Credeam că e prea devreme să te îndrăgosteși la vârsta asta, dar aș face o prostie să neg nevoia de iubire. Să uit cum eram eu la 15 ani.
Sunt panicată în continuare, iar soțul meu, ocazional, mă întreabă „să îi zic puștiului replica aia: ce îi faci tu ei, îți fac eu ție?” dar reușim să ne calmăm reciproc. Avem un copil minunat și nu trăim noi în locul ei.
Da, vor fi și greșeli în viața ei, și dezamăgiri și suferințe. Dar noi îi vom fi alături indiferent ce se întâmplă. Și nu îi vom interzice experințe din convingerea că astfel o protejăm sau aroganța că știm noi cum e mai bine. Nu credeam, dar cred că și părinții sunt educați de copii, nu numai invers.
Foto: shutterstock.com
