Să divorțez e ușor, să rămân căsătorită e adevărata provocare!
Am două prietene divorțate și le înțeleg că nu e simplu. Nici evenimentul în sine, nici viața de după. Eu una însă, cred că să divorțez e ușor. Să rămân căsătorită e însă o provocare…
Citește și:
Azi suntem un cuplu pentru că la început am avut răbdare
Am întâlnit și băieți buni de care e bine să fugi… Unii chiar sunt dubioși
Cum să organizezi pe toată lumea
Mie una, mi-a plăcut mereu să organizez, să mă ocup de tot și toate, iar când mi-am întâlnit soțul, m-am bucurat că îmi permite să mă „manifest”. Era important pentru mine să nu vrea să dețină el tot controlul și să nu creadă că eu, astfel fiind, îl manipulez sau fac ce vreau din el. Mi se mai întâmplase și nu era deloc plăcut.
Dacă la începutul relației, când alegeam filme, vacanțe, concerte sau unde petrecem sărbătorile era frumos să mă ocup, iar soțul să-mi permită, opt ani, o căsnicie și doi copii mai târziu, eu am prea multe de făcut, iar el îmi pare un delăsător. Interesantă schimbarea de perspectivă, nu?
Păi să vedem: de copii mă ocup mai mult eu. În rest, „tati” e cu plimbarea în parc. De regulă mergeam cu ei, dar am constatat rapid că dacă sunt în peisaj mi se găsește imediat o întrebuințare și numai de relaxare nu am parte.
Acum, merg în parc dacă nu-s foarte obosită. Sau dacă trebuie să îi supraveghez. Când au plecat singuri… băiețelul a venit cu capul spart pentru că a căzut din leagăn, fetița își scăpase ursulețul în lac și amândoi mâncaseră vată de zahăr cât să alerge prin casă până la 1 noaptea. Mulțumită tatălui lor grijuliu.
Leagănul a fost un accident (deh, când ai un copil de 4 ani cam așa pățești), după urs nu era să înoate iar dacă ei au vrut vată… Eu aș fi divorțat atunci. Măcar două săptămâni. Dar m-am gândit că i-aș fi găsit pe toți spitalizați și nu-i treabă.
La ce folosește un soț
Recunosc, atunci când mă trezesc dimineata, deseori, îmi repet singură în gând „nu o să divorțez, nu o să divoțez…”.
În timp ce îmi beau cafeaua pe fugă, dând micul dejun copiilor mă și conving că e cea mai bună idee. Mă rog, fie mă conving, fie nu mai am timp să mă mai gândesc. Respectiv, aș divorța, dar cine se ocupă de chestia asta?
Dacă sunt obosită după o zi de serviciu, piață, luat copii de la grădi și școală, gătit, lecții, spălat rufe și copii (recomandat să nu fie laolaltă), iar soțul vrea sex, aș divorța de el după ce îl bat bine înainte.
Unde dispare pasiunea din cuplu? Sunt zile în care doar gândul la sex mă face să scuip în sân și să-mi zic „piei, drace!”. Romantism de gherilă, nu?
Acum, pe bune, nu cred că le poți avea pe toate. Uneori le am, dar asta numai când organizarea mea funcționează ceas. Când am energie pentru asta, respect deadline-urile puse tot de mine și nu apar prea multe situații neprevăzute.
Atunci, și doar atunci, există și happy hour pentru mine și soț. Uneori se întâmplă să existe și traume când strigă vreun copil pe care-l credeam adormit, fix în timpul sexului nostru. Atunci, ca o mamă responsabilă, am și sărit. Chestie care dăunează soțului meu, mai ales că sar într-o direcție neprevăzută.
El se bosumflă, eu mă simt prinsă într-un complot și ghici? Da, îmi vine iar să divorțez.
Partea bună este că avem simțul umorului. Că soțul meu spală rufe, le calcă și plimbă copiii. Că muncește enorm ca să nu ne lipsească nimic. Alternează cu momentele pe care ni le dedică. Așa, ca să nu ne lipsească nici el.
Am încredere în el și mă sprijină. Și reușesc să îl iubesc încă, chiar dacă trebuie să îi zic de cinci ori să ducă gunoiul. Sau că atunci când face fi-su pipi la ficus nu e chiar cel mai bun moment să râdă…
Foto: shutterstock.com
