Scrisoare către copilul din tine
Copilul din tine merită atenția și dragostea ta, nu doar azi, de 1 iunie, ci în fiecare zi. Iar dacă ai norocul să ai și alți copii mari și mici în preajma ta, iubește-i pentru tot ceea ce sunt și tot ce-și doresc să devină.
Citește și:
Am o fiica adoptivă care face numai ce-o taie capul…
Am învățat să iubesc copiii abia când am avut nepoți
Îmi place să privesc copilul interior din fiecare adult – Ioana, 42 ani
”Te cunosc, tu ești copilul acela care strângea din dinți când era mama nervoasă că iar a țipat șefa ei la ea. Aveai 10 ani și simțeai că ceva e în neregulă.
Sau tu ești copilul care stătăea cuminte în bancă, nebăgat în seamă, crezând că hainele lui obișnuite nu sunt destul de cool pentru colegii care au deja ultimul model de telefon sau de tabletă.
Azi ești intelectualul modest, dar cu o înțelegere superioară a lumii. Pentru că frustrarea de atunci ți-a dat timp și ocazia să vezi lucrurile în profunzime.
Cum spunea cineva, trebuie să fi fost frustrat ca să devii atât de sofisticat. Ai citit mult, ai conpensat lipsa de putere socială prin puterea ideilor, puterea intelectuală.
Azi nu te frustrează nimic, pentru că tu știi că puterea e la tine. Puterea înseamnă înțelegere.
Tu ești copilul vesel, care antrena în fața blocului pe toți ceilalți copii la o partidă de fotbal, până țipau vecinele la fereastră să vină acasă copiii lor și te învinuiau pe tine că ești capul răutăților. Azi ești sufletul petrecerii și nu-ți pasă de ce spune lumea. Nici atunci nu îți păsa.
Te cunosc și pe tine. Eștiu fetița blondă care o consola pe mama când tata venea beat acasă.
Acum ești mare, ai copii la rândul tău, și ei nu te vor consola, pentru că ai învățat lecția: copiii nu trebuie să suporte o situație.
Copiii trebuie să fie inocenți, fericiți, să nu se gândească ei cum să resolve niște probleme ale părinților. Părinții trebuie să și le rezolve pe ale lor.
Și pe tine te cunosc, îți plăcea să desfaci în bucăți mașinuțele pe care le primeai. Apoi ceasul de masă. Apoi aparatul de radio. Așa ai învățat că lumea e un mecanism complecat și ai plecat să studiezi și să devii inginer.
Nu ți-a mers prea bine în plan personal, dar faci eforturi. Ai învățat că nu e suficient să înțelegi mecanismele motoarelor, ci e crucial să le înțelegi și pe cele ale femeilor.
Foarte bine. Ca un bun inginer ce ești, te-ai apucat de studiu, de citit, de terapie. Vrei ca următoarea ta căsătorie să fie ultima, definitivă.
Sunt mulți copii pe care îi cunosc. Mai buni, mai răi, mai iertători sau mai ranchiunoși. Fiecare din ei e prezent în adultul cu care vorbesc.
În colega mea, în vecinul meu, în prietenii mei mai apropiați sau mai îndepărtați. Copiii aceia au nevoie să fie recunoscuți, văzuți din nou. Pentru a vindeca ceea ce durea pe vremuri, sau pentru a corecta ceea ce au primit atunci greșit.
Dacă am recunoaște că avem fiecare în noi un copil care odată, măcar odată a fost rănit, am face primul și cel mai important pas in vindecarea lui și a adultului de azi. La multi ani, copii!”
La multi ani copiilor mari și mici de pretutindeni! – Daniela, 38 de ani
„Îmi regăsesc copilul din mine cu fiecare ocazie. Poate acum, de când sunt mamă, îmi este și mai ușor pentru că am doi prichindei care îmi amintesc în fiecare zi cum este să fii copil. Să fii mic, neajutorat, dornic să înveți și să descoperi lumea din jurul tău.
Să cauți protecție și sfaturi, să te simți în siguranță și iubit, să te bucuri de fiecare nouă descoperire pe care o faci. În cazul nostru, recent, tocmai au realizat amândoi că tata are păr pe picioare și mama nu. Bine că nu e invers…
E minunată lumea lor, și mă bucur să le fiu alături și să retrăiesc o parte din mine pe care o credeam uitată.
Eu nu am avut o copilărie fericită. Prea multe griji, prea multe restricții și pedepse, prea distanți cei doi părinți ai mei. Dar am o copilărie iertată, pentru că maturizându-mă realizez că ei atât au putut.
Eu, însă, pot mai mult. Și învăț în fiecare zi cum să permit copilului din mine să se bucure de lume, de joacă, de ploaie și de prăjituri cu nucă făcute în casă.
Am știut că nu voi repeta greșelile părinților mei, dar sunt sigură că le fac și le voi face pe ale mele. Oricât mi-aș dori, cu siguranță am și defecte în fața copiilor mei. Dar învăț din greșeli, odată cu ei.
Și împreună creștem și ne descoperim atât pe noi înșine cât și reciproc. Cu păr pe picioare sau nu, cu veselie multă, prăjituri și dureri vindecate.
Avem un drum lung înainte și ne așteaptă multe lecții, dar nu este cadou mai frumos decât să ți se ofere șansa să îți amintești cum este să fii copil, alături de copiii tăi.
Le mulțumesc că sunt în viața mea în fiecare zi, nu doar azi, de ziua lor. Iar pentru fiecare moment petrecut împreună, îmi doresc la cât mai multe. La mulți ani, copiii mei, la mulți ani copiilor mari și mici de pretutindeni!”
Foto: 123rf.com
