Și tu poți contribui la o relație toxică atunci când te iubești pe tine prea puțin

O relație toxică nu înseamnă neapărat că el te agresează în vreun fel. Uneori, agresorul poți fi chiar tu, atunci când te iubești prea puțin.

Citește și:

Divorț: Nu știam că trebuie să mă simt vinovată pentru că am îmbătrânit…

Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?

După ce m-am despărțit de Alex am avut un episod depresiv. M-am străduit timp de o lună să îmi revin, să funcționez din nou normal, să reacționez la ceea ce este în jurul meu.

Prezentul era în ceață, nu făceam decât să mă gândesc ce om minunat am pierdut, cât de bun a fost cu mine și cum l-am îndepărtat pentru că nu am știut să îl iubesc și să am grijă de el.

Reușeam să merg la muncă și cam atât. Nu eram foarte eficientă, simțeam nevoia să dorm în exces, nu mâncam, nu voiam să îmi văd prietenii și stăteam cu nasul în câte o carte atunci când simțeam că nu mai fac față gândurilor.

Nu reușeam să citesc prea mult, dar minutele în care mintea îmi era ocupată de câte o frază care nu avea legătură cu suferința mea, erau aerul de care aveam nevoie.

Mă simțeam vinovată și eram convinsă că nu am meritat să rămână alături de mine. Plecase într-o noapte, pur și simplu, ridicându-se din pat de lângă mine și spunându-mi că nu știe ce simte pentru mine.

Seara ne certasem. Din cauza mea. Venise iar foarte târziu și nu știam de ce o face. Iar asta îmi dădea anxietate. Mă neliniștea. Am încercat să accept, să îi dau libertate, dar anumite lucruri nu mi le explicam și aveam nevoie să discut cu el.

De fiecare dată însă, se supăra, îmi spunea că îl controlez și că el nu îmi dă raportul mie. Mă simțeam și mai vinovată.

Nu știam cum să procedez și cum să îi explic că mie mi se părea firesc să știm unul de celălalt. Eram împreună de un an și locuiam împreună.

Cum mi se părea el? În primul rând, când l-am cunoscut, mi-a spus că el nu a fost niciodată infidel. Eu fusesem înșelată și eram sensibilă la subiect.

Mi-a plăcut ce am auzit și, cumva, se potrivea felului lui de a fi. Îmi fusese prezentat de o prietenă drept: un tip cu care chiar te-ai potrivi. Îmi era și ea dragă și o credeam. Emoțional, eram fragilă după câteva relații nefericite, dar eram optimistă și îmi doream o relație „altfel”.

Alex avea câteva probleme de sănătate și eram preocupată de orele ciudate la care muncea. Am mers cu el la doctori, eu lucrând în domeniu și am încercat să îl ajut cum am putut.

Când venea noaptea târziu acasă îl așteptam cu mâncare. Voiam să știu că e bine, să se odihnească, să am grijă de el.

Ce am uitat, în tot acest timp, e să am grijă de mine. Am avut atâta grijă de cum și ce simte el, încât l-am pus sus pe un piedestal, iar eu mă făcusem preș.

A plecat noaptea, iar timp de o lună nu am știut nimic de el. O lună de depresie, în care eram convinsă că e vina mea. „Prietena” care ne prezentase mi-a spus că și ei i s-a plâns el că eu nu îl înțeleg și că tot mă supăr când vine târziu, etc. A avut grijă și ea să îmi facă observație că nu procedasem corect.

După o lună în care nu am reușit să îmi trăiesc viața nicicum, el a revenit. Nu voia să ne despărțim, iar eu parcă începeam iar să respir. A mai venit, a mai plecat, îmi spunea că mă iubește dar că nu știe ce să facă… m-a dat peste cap mai tare.

O altă lună în care nu am știut de mine. Apoi, complet întâmplător, am aflat că avea de luni de zile o altă relație. Cu o prietenă din grupul lui. Peste „confesiunea” că el nu a fost niciodată infidel, a venit precum o cărămidă aflarea acestui luru. Eu meritam să fie infidel?

Am avut o relație toxică cu el pentru că pentru mine, eu nu am contat deloc. Nu am fost atentă la semnele clare că el nu este într-o relație autentică cu mine și m-am concentrat pe cât de bună aș putea eu să fiu ca să nu îl pierd, ca să mă vrea, ca să mă iubească.

Luni de suferință urmate de luni de terapie m-au scos din schema în care intrasem. Multă muncă cu mine, altă suferință și eforturi de a înțelege realitatea fostei mele relații și nu ce îmi imaginam eu, au fost necesare pentru a mă reîntoarce către mine.

A fost cea mai toxică relație a mea și nu doar pentru că el era un infidel care m-a manipulat ci pentru că eu nu am contat deloc pentru mine.

Eu am fost gata să îmi caut și recunosc greșeli și vină, fără să pun sub semnul întrebării semnele clare că nu este o relație potrivită mie. Nu m-am iubit și nici el nu m-a iubit. Așteptam de la el ceea ce eu refuzam să îmi ofer.

Am avut multe de învățat de pe urma acestei relații. Am învățat cât rău îmi pot face singură, fără ajutorul nimănui. Dar am învățat și să contez pentru mine.

Să nu stau într-o relație nepotrivită până mă epuizează suferința. Să nu aștept de la celălalt răspunsurile care sunt deja în mine.

Să mă valorizez suficient încât să înțeleg că merit ceva mai bun în viața mea, că trebuie să am grijă de mine și să îmi fac viața frumoasă eu, în primul rând. Am învățat toate acestea cu suferință, dar sunt lecții care au rămas cu mine.

Foto: shutterstock.com