Soțul meu a devenit mai popular și totodată infidel
Eram căsătoriți de 12 ani și avem o fetiță de 5. Odată cu schimbarea jobului, soțul meu a căpătat mai multă încredere în sine. Așa că a devenit infidel…
Citește și:
Divorț: Crezi că te-a lăsat pentru alta? Nu e chiar atât de simplu…
Partenerul potrivit… poate fi o chestiune de noroc
Indiferent câți ani petreci alături de o persoană, nu înseamnă neapărat că o cunoști și nici că nu se va schimba. Pentru mine, divorțul a fost dureros.
Pentru că mi-am iubit mult soțul și am pus mereu familia pe primul loc. Cu atât mai împlinită mă simțeam după ce a apărut fetița noastră. Cu atât mai captiv, el. Altfel, nu îmi mai explic ce s-a întâmplat.
12 ani înseamnă mult timp într-o relație. Înseamnă bune și rele, rutină, uneori monotonie, dar fără mai puțină dragoste. Fără dezinteres, cel puțin din partea mea.
Poate am pus mai mult accent pe latura practică a relației: treburile casnice, responsabilități împărțite, confort. Dar nu am uitat să îl iau noaptea în brațe, să îi spun că îl iubesc, să îl sărut sau să vreau să fac dragoste cu el.
Lucrurile s-au schimbat odată cu jobul soțului meu. A pornit o companie de la zero, împreună cu doi prieteni, în urma experienței îndelungate în domeniul în care activase până atunci.
L-au ajutat relațiile făcute și banii puși deoparte de noi amândoi. Iar odată cu această schimbare, s-au petrecut și altele. De la stilul vestimentar care migra către un hipster mai puriu (are 48 de ani) la comportamente în public sau flirturi pe care, o perioadă, le credeam inocente.
Ce se schimbase era imaginea despre sine. Brusc, s-a simțit mai interesant, ca având mai multe oportunități, iar familia a devenit o piatră de moară. Nu mai dădeam bine în noua lui ecuație de viață…
Nu sunt o femeie urâtă sau neîngrijită. Probabil însă, 12 ani de intimitate mi-au șters sex-appeal-ul pentru soțul meu.
Cu certitudine, la 42 de ani și după un copil, nu pot concura cu femeile de 30 sau mai tinere. Nici nu aș intra în vreo competiție, deși o perioadă, am resimțit asta în urma acțiunilor soțului meu. Fostului meu soț…
Știu că bărbații intră la andropauză. Știu că există criza vârstei care îi determină să o ia la fugă după o tinerețe visată sau pierdută. Dar am simțit și ce înseamnă să nu mai corespunzi.
…Ce înseamnă să îți dedici timpul și viața familiei și soțului și să te îndepărtezi de alte conexiuni. Să ai prieteni puțini, iar aceia să fie ai familiei. Să nu mai știi să ieși în oraș și să nu îți ardă de socializare sau vreo nouă iubire. Este un șoc. Este dureros.
Te simți părăsit și lipsit de orice plasă de siguranță. Am serviciu, sunt activă, îmi cresc copilul. Pe interior însă, simt că m-am ofilit brusc. Că nu mai am nimic de oferit.
Mai mult, am îndoieli că cineva ar vrea ceva ce bărbatul căruia i-am oferit totul, a lăsat fără remușcări. Când am aflat de prima lui infidelitate, am trăit dureros momentul, dar am găsit resursele necesare să încerc să repar relația. Din păcate, doar eu îmi doream asta. Soțul meu a ales amanta. Sau amantele, este irelevant.
Pe scurt, sfatul meu ar fi ca… oricât de îndrăgostită ești de soțul tău să nu uiți niciodată de tine.
Păstrează-ți prietenii, o viață socială activă, caută refugii și înafara cuplului. Găsește-ți hobby-uri, păstrează-ți independența și lucrează permanent la încrederea de sine. Astfel, dacă ajungi în punctul în care am ajuns eu (și multe altele) vei știi să te regăsești pe tine în mijlocul tuturor problemelor.
Altfel, drumul cunoașterii de sine devine mai anevoios, iar singurătatea este trăită mult mai intens negativ…
Foto: shutterstock.com