Sunt o mamă disperată pentru că iubita fiului meu profită de el

Știu că părinții nu trebuie să se amestece în viața copiilor lor, mai ales când sunt adulți. Dar aș vrea să îmi ajut cumva fiul. Am ajuns o mamă disperată de când am realizat că iubita lui profită de el. Iar el o lasă.

Citește și:

Ce-am învățat eu din aventura de-o noapte

Am cunoscut bărbatul potrivit atunci când am învățat să nu mă opresc la primul venit

Probabil toate mamele cred că au copii minunați. Cei mai minunați. Este firesc și chiar recomandat. Eu am trei copii, doi băieți și o fată. Îi iubesc nespus pe toți trei și am încercat mereu să nu fiu o mamă sufocantă sau una care se amestecă în viețile și deciziile lor.

Îmi place să discut cu ei și să le fiu alături, dar știu că ceea ce mie mi se pare bine sau corect, nu înseamnă că este bine sau corect pentru ei. Nu este ușor să stai deoparte.

Instinctul meu va fi mereu de a-i proteja, de a-i ajuta și sprijini. Dar anumite lucruri nu le pot face nici pentru, nici în locul lor.

Acum, știu că povestea sună a soacra acră care-și sabotează nora. Dar nu este așa. Fiul meu cel mare, Adrian, este de câteva luni într-o relație cu o fată.

După două săptămâni deja se mutase la el pentru că are casa lui, iar ea stătea cu… un alt iubit, pe care l-a lăsat pentru Adrian.

Fiul meu are o afacere, câștigă bine, dar până acum a muncit mult și a socializat rar. Iar pe tipa asta a cunoscut-o la o petrecere în club, de ziua unui prieten.

Nu aș fi avut nicio problemă dacă e săracă sau dacă ei se iubesc atât de mult încât să se mute împreună și de a doua zi… dar nu este cazul.

Îi cere bani constant. Sex nu fac, pentru că îi spune că e un „animal” care profită de ea. Asta am auzit de la frații lui cărora li s-a confesat. Cu mine poate discuta orice, toți copiii mei pot, dar nu mi-a spus prea multe…

Tipa iese prin cluburi, el mai puțin. Nu muncește, stă toată ziua la televizor sau iese la shopping. Îi vorbește urât și nu îl lasă să se vadă prea des cu noi sau cu frații lui.

A venit o dată la noi în vizită, la masă. A vorbit puțin, ne-a întrebat cât ne-a costat mașina din fața casei, a stat cu ochii mai mult în telefon și în mare parte a părut că nu se simte bine deloc.

Noi suntem o familie destul de veselă și relaxată. Cel puțin, când se adună toți copiii, râdem constant. Am încercat să o fac să se simtă bine, să nu creadă că o evaluăm, să se simtă în largul ei.

Poate nu am reușit prea bine? Habar nu am. Eu așa am încercat, dacă o fi fost percepută altfel atitudinea mea… Dar aceeași senzație au avut-o și frații lui. Și am încercat, cu toții, (inutil), să vorbim cu el.

Nu spune că ar iubi-o nespus. Dar, cumva, nu vrea să o lase în stradă. Că nu are unde să se ducă. Și dacă tot e iubita lui, vrea să încerce să vadă cum merge relația.

Eu spun că e evident că merge prost. Totodată… mă gândesc, oare am făcut ceva greșit? L-am educat prost? S-a simțit neiubit? Neapreciat? De ce acceptă așa ceva…? Este în depresie?

Jur că nu știu ce să fac și îmi este tare greu să stau fără să fac nimic. Aș vrea să în ajut. Știu că nu îl pot ajuta cu forța, însă. Și nu mi se pare suficient să stau deoparte și să fiu spectator.

Îl pot face să se trezească? Îl pot determina să deschidă ochii? Mi-e greu să cred că asta își dorește de la viața lui.

Foto: shutterstock.com