Sunt un musafir în familia mea, amândoi părinții mei și-au bătut joc de mine
Uneori, viața ne îndepărtează de celălalt, iar dacă avem copii, ar fi bine ca viețile lor să fie la fel de (dacă nu mai) importante decât ale noastre. Cu atât mai mult, când ne refacem viața, e recomandat să ne întrebăm dacă este o schimbare în bine pentru copilul nostru. Uite ce se întâmplă când părinții nu gândesc așa.
„Părinții mei au divorțat când eram mică… 10-11 ani. Tata a plecat și, timp de zece ani, nu am știut nimic de el. Divorțul alor mei a fost cu scandal, prin urmare, mama nu a vrut să mai avem vreo legătură cu tata.
Citește și:
Soțul meu a plecat pur și simplu de acasă. După 10 ani de căsnicie.
Nu pierd mult timp cu un partener nepotrivit
Pe tata nu l-a deranjat asta. Am fost crescută de bunica maternă și, mulțumită ei, am avut parte de un îngrijitor care să mă iubească, să mă educe, să mă protejeze.
Mama era mereu îndrăgostită, lucru care pe mine mă speria. Îl pierdusem pe tata, mă gândeam că o voi pierde și pe ea. Nu o interesa prea tare.
Din punctul ei de vedere, eram copil și nu aveam decât să mă preocup de treburile mele: școală, în principal. Nu a fost niciodată afectuoasă, decât când avea chef. De cele mai multe ori, nu avea.
Când era dezamăgită de câte o iubire, găsea mereu motiv să se supere pe ceva făcut de mine. Începea să urle, să spună că s-a săturat și îi vine să își ia lumea în cap. Așa am interiorizat și mai mult teama de abandon.
Anii au trecut, tata a revenit cu acuze că nu mă va ierta niciodată că nu l-am căutat, iar mama s-a distanțat și mai tare. Amândoi, recăsătoriți.
Mama mi-a prezentat soțul odată cu anunțul că se va căsători. Aveam 17 ani. Pentru ea, eram deja mare, iar ea avea dreptul să își refacă viața. Am plâns. Mi-a spus să nu îi fac o scenă și să o fac de râs.
Am rămas cu bunica mea, iar mama a plecat cu soțul în alt oraș. Pe tata îl vizitam protocolar. Soția lui încerca să se poarte frumos. Fix cum te porți cu un musafir pe care îl tolerezi de dragul partenerului.
Mi-a și spus odată că îl iubește pe tata, de aceea îi și acceptă trecutul. Și tata mi-a spus asta. «Nu e ușor să integrezi trecutul în viața ta actuală. Am și eu un rost al meu și o familie.» Ea și fiul ei erau familia lui. Eu, trecutul.
Nu este simplu să crești într-o familie toxică. Cu doi părinți egoiști. Tarele sunt multe și mari. Dar, copil fiind, cel mai rău m-a durut lipsa oricărui semn de iubire.
Aș fi iertat mai ușor și aș fi depășit mai repede problemele, dacă mi-ar fi dat cel mai mic semn de iubire. Aveam nevoie de ea. Aveam nevoie să îmi spună că și eu contez. Nu eu am ales să fiu copilul lor. Nici ce a urmat după.
Pentru mine, familia recompusă nu există. Există doi părinți care și-au refăcut viețile, iar pe mine m-au exclus. Este dureros să te simți ca un musafir când ești cu familia…“
Foto: Shutterstock
