Suntem căsătoriți de 15 ani și nu mai avem o viață sexuală satisfăcătoare
Este dificil să menții atracția în cuplu, pe măsură ce anii trec. După 15 ani de căsnicie, nu mai avem o viață sexuală satisfăcătoare… iar motivele sunt numeroase.
Citește și:
6 lucruri pe care să nu le accepți la un partener oricât de îndrăgostită ai fi
Suntem un cuplu altfel și suntem fericiți exact așa
Probabil sexul trebuia să fie o prioritate…
Ne-am cunoscut când eu aveam 28 de ani, iar după un an de zile ne-am și căsătorit. Nu pot spune că exista vreo pasiune necontrolată între noi doi, dar eram foarte asemănători.
Aveam aceleași preocupări, lucram în același domeniu, ne doream aceleași lucruri pentru viitor: o familie, casa noastră, o carieră... Găsisem și metodele pentru a le îmbina pe toate. Cel puțin, așa credeam, așa suna în teorie.
Ceea ce conta foarte mult pentru mine era faptul că Robert, soțul meu, este un bărbat pe care mă pot baza, în care pot avea încredere.
În continuare ne bazăm unul pe celălalt, dar suntem mai degrabă doi colegi de apartament politicoși.
Acum, după 15 ani de căsnicie, am realizat mai mult sau mai puțin ceea ce ne doream, dar am senzația că am bifat niște activități alături de el și că nu am reușit să fim un cuplu în care iubirea sau sexul să fie importante.
Am avut priorități, am îndeplinit obiective, am fost serioși și eficienți, am fost mereu o echipă bună.
Pasiunea a rămas la nivel zero. Iar acum… simt că prioritățile s-au schimbat și că viața trece pe lângă mine.
Infidelitatea nu e o soluție
Acum cinci ani soțul meu a avut o aventură. Ne-a destabilizat foarte mult. Avem un copil, care la vremea aceea avea 8 ani. Ne-am străduit să ne reparăm relația, să menținem familia, am găsit resurse să îl iert și să pot merge mai departe.
Dar pe lângă durerea de a fi înșelată, de a simți cum încrederea în el îmi este zdruncinată, m-a măcinat un gând mult mai dureros: fizic, a dorit o altă femeie.
Respectiv, dacă între noi nu a existat niciodată sex pasional (era mai intens la începutul relației, pentru că era noutatea… dar atât), înseamnă că este capabil de pasiune, dar nu cu mine.
Eu, una, fără să mă chinui cu și mai multe gânduri legate de relația lui extraconjugală, așa văd infidelitatea: un gest pasional, o dorință față de o altă persoană, pe care nu o poți controla.
Un an mai târziu am fost și eu infidelă. O singură dată cu cineva cunoscut într-o delegație. Nu am făcut-o ca răzbunare, ci pentru că simțeam nevoia să mă simt dorită.
Actul în sine a fost extrem de intens, în ciuda lipsei oricărui sentiment. Am realizat că îmi doream asta cu soțul meu. Că există sentimente față de el, dar avem o problemă majoră: noi nu am discutat niciodată despre sex, despre ce ne dorim, despre fantezii… Viața noastră sexuală a fost pe ultimul loc, iar intimitatea parțială.
Am decis să încercăm să rezolvăm această problemă, iar de două luni mergem la terapie de cuplu. Nu a fost ușor să ajungem aici.
Am trecut prin conflicte și acuze, amândoi într-o primă etapă îl consideram pe celălalt mai responsabil, dar în cele din urmă am ajuns la aceeași concluzie: dacă vrem să rămânem împreună, trebuie să rezolvăm o problemă. O problemă care ne macină de 15 ani, fără să îi dăm atenție, considerând că „merge și așa”.
Poate nu este sexul cel mai important lucru într-o relație, dar nici nu trebuie ignorat. Iar cei care simt frustrare în cuplu la acest capitol, ar trebui să se ocupe de problemă și să nu aștepte să treacă de la sine. Așa cum am făcut noi…
Foto: shutterstock.com
