Trebuie să fii tâmpită să te măriți cu primul cu care te-ai culcat
Cum a fost experiența cu primul cu care te-ai culcat? Îți marchează sau nu existența? Dacă îl mai și iei de bărbat…
„Aveam 20 de ani când mi-am început viața sexuală. El – student la Arte, eu – la Jurnalism, petreceam zile și nopți povestind, inventând, visând.
Eram atât de îndrăgostită, încât, dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi recunoscut (cu argumente) că mi-am găsit sufletul-pereche.
Citește și:
„Prima mea experiență sexuală a fost ca în filmele americane cu adolescenți”
Eu și alte vreo cinci tipe care sufereau în neliniște după el. Pentru că era curat suflet rătăcitor (nu știu dacă toți artiștii sunt așa «loviți în freză»), le scrisese câte-o poezie lângă un desen abstract și le cucerise sufletele sensibile.
Pe al meu l-a cucerit cu simțul umorului. Nu mă fascina atât de mult talentul lui artistic, cât mă fascinau mintea jucăușă și sclipirile de inteligență.
Am mai avut iubiți până la el, dar nu îmi începusem încă viața sexuală. Nu am fost crescută în vreo mânăstire, însă visasem mereu (poate citisem prea multe basme) că mă voi culca cu un singur bărbat, cel cu care mă voi și căsători.
Pentru mine, sexul era (parțial a mai rămas încă) cel mai intim gest pe care îl pot face cu un bărbat. Unul de dezvăluire, de expunere a vulnerabilității, care necesită încredere, multă relaxare, sentiment… și atracție, desigur.
Așadar, după o zi frumoasă petrecută în plimbări, am ajuns acasă, l-am îmbrățișat, iar el mi-a spus romantic: «Du-te să faci un duș, că ești transpirată și miroase». Acum – Doamne, ferește-mă – de îngrijită și curată am fost mereu!
Chiar obsesiv. Dar pentru că neuronul meu endorfizat nu făcea conexiunile firești, m-am spălat și am revenit în îmbrățișarea care avea să ducă la prima noapte de amor.
Cum a fost? Simplu, atent (bine că nu i-a mai mirosit ceva) și cu o singură concluzie din partea mea: «Aha, deci despre asta e vorba.»
La final, am stat înlănțuiți, el cu un picior între picioarele mele. Se pătase de sânge și i-am spus. Mi-a răspuns că e ok, știa că eram virgină.
Chiar și după o primă experiență atât de semnificativă și nouă pentru mine, tot mi s-a părut imbecil răspunsul. Așa că l-am anunțat că poate vrea să se spele, și eu știu că eram virgină.
Deznodământul? Doi ani mai târziu, ne-am și căsătorit, iar după trei am rămas prieteni. Avem aceeași conexiune faină de amiciție, dar ca soț și soție eram un dezastru.
Nu eram un cuplu potrivit. Sexual, nici atât. Nu eram compatibili, nu a știut să mă ajute să explorez latura mea senzuală și, în curând, am catalogat sexul ca ceva… meh.
Abia după ce am divorțat, am cunoscut un bărbat alături de care am învățat că sexul poate fi o experiență extrem de plăcută. Și că trebuie să fii tâmpită să te măriți cu primul cu care te-ai culcat. Cel puțin, asta este concluzia mea…“
Foto: Shutterstock
