Tu ai calitățile pe care le ceri de la un partener de cuplu?

După câteva relații eșuate, în relația actuală am reușit să mă reflect mai bine în cel care îmi e partener de cuplu. Iar feedback-ul nu e mereu roz.

Citește și:

Uneori, să mimezi un orgasm se poate întoarce împotriva ta…

Cât timp te gândești la foști iubiți, nu ești pregătită să ai o relație nouă…

Vreau să negociem. Dar eu ce ofer?

Mi se pare normal într-un cuplu să nu gândim mereu la fel sau să nu vrem aceleași lucruri. Mă aștept ca acesta să fie firescul tuturor. Din acest motiv, nu cred că există cupluri care să nu facă anumite compromisuri.

Poate că le etichetăm astfel, poate că nu, dar cu toții le facem. Iar ca ele să nu fie frustrante, este important să știm să negociem. Am crezut mereu că eu știu să fac asta, că sunt deschisă și cooperantă.

Până când, actualul meu iubit, mi-a „dat cărțile pe față” și mi-a atras atenția asupra refuzului meu de a ceda. Am constatat că negocierile priveau lucrurile pe care voiam să le schimbe celălalt sau să le accepte la mine. Dar concesiile mele erau zero.

Actualul iubit este mult mai în contact cu sine însuși și mult mai comunicativ decât cei dinainte. Nu e mereu confortabil, dar îmi oferă un feedback constructiv. Iar cu el, am învățat mult mai multe despre ce presupune un cuplu decât în orice relație anterioară.

Am înțeles, totodată, cum iubirea mea poate lua forma unui control. Neplăcut feedback, zău.

Dar atunci când cer celuilalt să se schimbe, îi cer să se încadreze în tiparul meu ideal, în construcția mea mentală despre el, în loc să învăț să îl accept pentru ceea ce este.

Nu voiam să schimb un comportament supărător, care poate fi negociabil, ci, în acest caz, faptul că el are o nevoie mai mare de a socializa decât mine. Eu aș sta numai în casă, iar el mai mult pe afară.

Evident, negocierea presupune schimbare și din partea mea. Așadar, acum învăț să mă dezlipesc de apartament…

Mai multă tandrețe? Ai inițitativă?

Când vine vorba despre sex, îmi place ca el să aibă inițiativă. Iar dacă nu o are, sunt bosumflată (chiar și doar în mintea mea) și îmi imaginez că nu îi mai par atât de atrăgătoare.

De aici pornind, începe un întreg tăvălug de gânduri negative. Pentru a le opri, l-am întrebat dacă sunt mai puțin atrăgătoare. Iar el m-a ajutat să înțeleg că nu îmi cade coroana de pe cap dacă am eu inițiativă.

Nu, nu așa mi-a spus-o, dar am reușit să mă simt ca o răsfățată care bate din picior că nu primește, în loc să facă ceva să și ofere.

Acum îmi exersez inițiativa și mi se pare minunat. Habar nu aveam că este o chestie care lui îi face atâta plăcere și că și eu mă simt la fel de bine. Cred că uneori, noi, femeile, exagerăm cu așteptările de „vânător-cuceritor” pe care le avem de la bărbați.

În concluzie, pe lângă faptul că sunt mai conștientă că este un partener potrivit pentru mine, învăț un lucru care mi se pare foarte important și prea puțin aprofundat: cum să fii pentru partenerul tău ce ți-ai dori să fie el pentru tine.

Iar asta nu ține de imaginația ta (exclusiv) și ce crezi tu că și-ar dori ci și de comunicarea nevoilor voastre. Eu vreau să mă țină în brațe și să îmi facă masaj, iar el vrea să am inițiativă în pat. Schimbările se negociază de ambele tabere.

Sunt mai atentă la greșelile mele decât la ale lui, iar atunci când îi fac o solicitare, încerc să înțeleg care e nevoia mea din spatele ei. Sunt pași mici, dar îi consider foarte importanți pentru mersul unei relații.

Andreea, 26 de ani