Un iubit este fix cât de rău îi permiți tu să fie

Crezi că totul e vina lui sau că nu ai noroc în dragoste? Greșești. Și probabil o faci în toate relațiile tale. Un iubit este fix cât de rău îi permiți tu să fie.

Citește și:

Am întâlnit și băieți buni de care e bine să fugi… Unii chiar sunt dubioși

Nu am răbdare cu partenerii pe care îi consider nepotriviți

Deseori ne așteptăm să fim tratate așa cum ne tratăm noi partenerul. Dar dincolo de faptul că fiecare își exprimă afecțiunea și atenția în manieră personală (care poate diferi de a noastră), cel de lângă tine va imita, foartea probabil, un alt comportament: cel pe care îl manifești tu față de tine!

Nu ții cont de dorințele tale pentru că ale lui ți se par mai importante și nu vrei să îl dezamăgești? Nici el nu va ține cont de ele.

Mai mult, timpul va trece, iar tu vei constata că nu ești apreciată suficient sau că nu contezi. Poate nu ar fi rău să te asculți tu mai des și să ții cont de tine. Ai grijă de ce îți dorești și nu depinde de ce face altul pentru tine. Fă singură. Vei vedea că și celălalt, în scurt timp, va învăța să se implice în ce îți face ție plăcere.

Ți se pare că ai deja opinii formate? Credințe? Aspirații? Le exprimi, chiar dacă sunt în opoziție cu cele ale iubitului tău? Sau încerci să „eviți un conflict”?

Ori vei ajunge să uiți cine ești și ce știi despre tine, ori vei fi o iubită frustrată, care își va ține gura ca să nu-și supere iubitul. Sau te întorci cu 100 de ani în urmă, în perioada în care femeile nu aveau opinii de exprimat. Și nici voie să o facă.

Ai curaj și susține-ți punctul de vedere, doar așa vei fi auzită și ascultată. Învață-l să accepte diferențele dintre voi, dacă nu o face deja. Iar dacă ajungeți la conflict și contrazice tot ceea ce tu gândești/crezi/aspiri, atunci e un semn bun că nu e ce-ți trebuie ție.

I-ai spus deja ce îți dorești de la o relație sau nu vrei să „îl sperii”?

Deseori nu spunem ce ne dorim de la o relație pentru că fie „e prea devreme”, fie nu vrem să îl punem pe fugă, fie nu știm cum să o facem.

Mai mult, dacă el nu are aceleași gânduri pe care le avem noi, ne facem că nu vedem. Sau sperăm în taină că lucrurile se vor schimba.

…Sau, mai rău, ne convingem singure că e suficient așa cum vor ei. Și iar ajungem la nefericire, la „oare ce e în neregulă cu mine” sau „cum de îi nimeresc eu pe toți”?

Când îți dorești prea mult o relație de cuplu, în detrimentul relației cu tine, sunt șanse să nu vezi ce alegi. Să speri că va merge și să faci numai compromisuri nesănătoase. Apoi să ai un nou eșec. O nouă dezamăgire. O nouă dramă. Și să alegi și mai prost în continuare.

Poți avea un iubit nepotrivit, dar cât stai tu în relația respectivă, depinde de tine. Cum te afirmi, cum îți susții punctele de vedere și cât te valorizezi, depinde în primul rând de tine.

Eu nu mi-am găsit partenerul potrivit până când nu am știut cum să mă iubesc eu întâi. Am stat în relații în care nu mă simțeam suficient de frumoasă, de iubită, de apreciată, de importantă.

Respectiv, fix cum mă simțeam în relație cu mine, în absența vreunui iubit. Iar bărbații îi alegeam în așa fel încât să îmi confirme temerile, să se alinieze criticului meu interior.

Apoi, m-am întrebat dacă asta aștept de la o relație. Dacă asta vreau pentru mine. Mi-am dat seama că îmi e mai bine singură decât într-un asemenea cuplu. Și tot stând singură am conștientizat și cum vreau să fiu tratată. Cum pot să mă tratez eu însămi.

Nu e ușor. Să accepți că problema ești tu este greu, iar să încerci să schimbi ceva este și mai greu. Dar dacă vrei cu adevărat ceea ce spui că vrei de la o relație, trebuie să și faci ceva pentru asta. Pentru că, foarte probabil, problema ești tu.

Foto: shutterstock.com