Vacanța cu soțul: dacă eu sufăr, el se poate distra
Nu am o relație de familie fericită, dar încerc să îmi dau seama, cum de soțul meu se simte bine doar dacă eu sufăr… Ce motivație poate să aibă un astfel de om?
Citește și:
M-am săturat să îmi rezum viața la responsabilități
Un divorț nu trebuie musai să fie traumatizant
Suntem căsătoriți de 20 de ani și avem o fiică de 14 ani. Soțul meu are un serviciu, dar în casă nu ajută cu nimic.
Pentru că voiam să ne mutăm într-o casă mai mare, ca să putem strânge bani, o vreme, eu am avut două locuri de muncă pentru ca salariul lui să fie pus deoparte, pentru un avans.
După doi ani am avut banii, iar eu am făcut un credit la care plătesc. Eu, nu și soțul, pentru că el a dat banii pentru avans. Se simte copleșit de cât a investit. Nu mai contează că doi ani banii mei au fost cheltuiți în casă.
Îmi vorbește urât, este veșnic nemulțumit, pe fiica noastră o repede mereu, deseori o jignește, iar eu intervin pentru a-l pune la punct. Rezultatul? Fiica mea îl venerează, iar pe mine mă acuză. „Tata e așa din cauza ta.”.
Vara aceasta am plecat un weekend la mare, plătit de mine, integral. Am plecat cu un cuplu prieteni de-ai lui, ca să se simtă în primul rând el bine.
Înainte de plecare, mi-a făcut observație că cheltui bani aiurea ca să mă distrez, că nu sunt responsabilă, că nu am prioritățile în ordine, că îi fac lui program după cum îmi arde mie.
Pe drum, am avut parte numai de ceartă, în mare parte pe aceleași teme. Până mi s-a luat tot cheful, până am regretat și ideea de a pleca undeva, două zile cu familia.
Acolo însă, a avut grijă să mă ignore și să se poarte urât cu mine, în timp ce s-a distrat cu prietenii lui. El s-a simțit bine, numai după ce s-a asigurat că eu nu.
Oare ce motivație au astfel de oameni? Eu, recunosc, nu înțeleg de ce face ce face. Cu cinci ani în urmă, când mi-am făcut bagajele și i-am spus că îl părăsesc, s-a târât prin casă rugându-mă să nu plec. Iar acum, am parte de această versiune a lui.
Ce pot să fac cu un astfel de om? Repet, fiica mea, uneori spre disperarea mea, îl iubește și admiră. Așa cum e. Eu ce să aleg? Ce să fac într-o astfel de situație? Dacă nu era ea, plecam de mult. Dar avem un copil care își iubește tatăl. Am de ales?
Foto: 123rf.com
