Vreau un bărbat pe care să mă pot baza! M-a săturat de infantili și iresponsabili

„Fiecare dintre noi își dorește un bărbat capabil să o apere, să o protejeze, lângă care să se simtă în siguranță. Dar cerințele vieții actuale (cel puțin de când nu ne mai bazăm pe cavalerii teutoni) încadrează aceste nevoi la nivel emoțional, comportamental, chiar și financiar.

Nu trebuie să fii Bill Gates (deși n-aș zice «nu»), dar să știu că, dacă rămân fără job două luni, totul este ok. Dacă vreau să fac un copil, pot sta și doi ani acasă (nu că aș opta vreodată pentru lobotomie), că ne vom descurca foarte bine.

Citește și:

Am întâlnit și băieți buni de care e bine să fugi… Unii chiar sunt dubioși

Vreau să mă distrez, nu o relație de cuplu. Oare femeile de ce nu înțeleg asta?

Vreau să știu că mă iubești, că nu ai incertitudini, că ești asumat, responsabil, echilibrat și sigur pe tine. Îmi placi așa. Dar, dacă undeva, în subconștientul tău, crezi că vreau să te văd în rolul lui Iron Man, dacă tot n-arăți ca Robert Downey, încearcă să-ți înfrânezi pornirile.

Tuturor ni se întâmplă să avem probleme, să venim acasă cu ele cu tot și să simțim nevoia să le împărtășim «jumătății» semnificative. Pentru că vrem să fim ascultate, înțelese, liniștite de cineva care ne iubește. Este și firesc.

Dar peste toate problemele, dacă el țopăie brusc de pe canapea, de lângă mine, și se înfurie înjurând ca un birjar reformat, aruncând cu amenințări (la adresa sursei mele de stres) și promițând că va lua atitudine, îmi trece jalea și îmi vin dracii.

Adică acum, nu am o problemă doar cu o persoană, ci am și cu tine? Cum să faci tu ordine în viața mea? Cum ar arăta scena asta: «Dacă o mai superi pe prietena mea, te bat!»?

Aș fi putut la fel de bine să mă apăr singură spunând că îl chem pe tata… Adică, din tot balamucul, tu ai înțeles că sunt vreo domniță semileșinată căreia îi e frică de bau-bau? Crede-mă, chiar știu să îmi iau singură apărarea.

Dacă am nevoie de un erou, pot eu să devin unul! Nu știu dacă ieșirile acestea țin de testosteron sau bărbații au impresia că momentele de «Făt-Frumos pe cal, ambii în spume» sunt ceea ce ne dorim mai tare?

Mie mi se ia dragul de el când face așa. Zâmbesc strâmb, îi zic să se calmeze și îmi jur că nu-i mai împărtășesc d-astea. La fel și când își manifestă astfel de furii în stradă. În public.

Când nu există colț suficient de întunecat în care să mă ascund. Astea sunt gesturi de iubire? De protecție? Dacă ar strânge bani pentru școala copilului nenăscut, m-aș simți mai protejată.

Pentru că în astfel de momente, relația o ia oleacă la vale, iar de aici, drumu-i cam tot în jos… Sincer, dacă am fi în vreun pericol fizic, nu l-aș vedea cu nimic mai prejos dacă mi-ar strânge mâna și-am lua-o împreună la fugă.

Pentru că nu l-am ales pentru abilitățile de ninja, iar dacă ele există, aș prefera să rămână în intimitatea lui. Sau în vreun joc pe calculator, dacă se cer exploatate.“

Foto: Shutterstock