Miscare pentru emotii pozitive

Volei sau zumba! Un acces de furie? Mai bine aikido sau tir cu arcul! Fiecarei stari de spirit ii corespunde o activitate fizica ce ajuta la imblanzirea emotiilor rebele sau prea puternice.

Emotii si miscare

Cele doua sunt legate. Vin de la verbul latin movere, („a se afla in miscare“). Mania ne da chef sa pocnim ceva, tristetea declanseaza lacrimi, amaraciunea ne face sa ruminam.

Toata agitatia interioara ne creste ritmul cardiac, respiratia, temperatura corporala, secretiile hormonale, tensiunea, activitatea musculara si cerebrala. La fel face si sportul.

Acesta este motivul pentru care, daca suntem prada unui anumit negativism, exercitiul fizic ne poate reda echilibrul.

Emotia este trecatoare. Dar cand se instaleaza pe termen lung, nu mai joaca rolul ei de semnal, ci devine o dispozitie, apoi un temperament.

Numeroase comportamente ale noastre, fie ca este vorba de conversatii cu necunoscuti sau de luarea deciziilor, sunt marcate astfel de tristete, de furie sau de amaraciune.

Este important sa canalizam altfel aceste energii. Interesul pentru sport este, in primul rand, fiziologic. Activitatea fizica consuma cortizol, hormon al stresului, evitand astfel ca acesta sa ne dauneze.

Sportul produce endorfine, hormonul starii de bine, de care avem nevoie pentru a nu lasa reactiile negative sa ne controleze vietile. Sportul ne modifica dispozitia.

Daca trece energia din emotii prin corp, emotiile se manifesta fara sa faca rau. Sa ne miscam, asadar, in spirit mindfulness, in deplina constiinta.

Prin dezvoltarea unei anumite acuitati gestuale, deschidem alt canal de expresie pentru emotii.

Sa identificam, asadar, emotia dominanta ce coloreaza temperamentul si sa ne gasim o activitate fizica adaptata. Sa nu uitam insa de placere. Stare de bine, lejeritate fizica, stima de sine, sociabilitate si razele de soare…

Tristete? Cultiva entuziasmul! Danseaza!

Idee falsa. Sa dansezi salsa cu necunoscuti? Sa te fortezi sa alungi tristetea este esential pentru a-ti regasi bucuria de a trai. Dar trebuie sa ai un „antrenor“ de viata care sa te tina „in priza“.

Ce ne trebuie. Actiune si contact. Tristetea are darul de a ne face imobili si repliati in sine. Nu trebuie neaparat sa ne scuturam, ci sa ne fortam sa intram in joc, sa ne deschidem partenerilor de joaca si de joc si sa fugim de tendinta de a ne refugia in deprimare sau depreciere de sine.

Ce sport? Sa profitam de soare si de plaja pentru a organiza partide de volei in familie. Este un sport de echipa, bun pentru cei tristi, care numai de echipa nu au chef.

Ori sa sarim coarda alaturi de copii. Activitatile fizice pe muzica, asa cum e zumba sau gimnastica suedeza, sunt deopotriva tonice si ludice. De ce sa nu le practicam in cuplu?

Pentru cei care adora jogging-ul: pe termen lung, acest sport e mai eficace decat antidepresivele. Vara este o buna ocazie de a-l practica in natura, alaturi de prieteni care alearga in acelasi ritm.

Acces de furie? Dezvoltarea compasiunii

Idee falsa. Sprint, box ori squash. Punching ball inseamna „defulare emotionala“. Eficace pe moment, gesticularea agresiva nu alina insa si nici nu modifica profund un temperament coleric.

Ce ne trebuie. O activitate energica, dar care nu presupune violenta. E necesar autocontrolul. Mai bine un sport de grup – antidotul maniei este bunavointa care o neutralizeaza. Alt ingredient bun este controlul respiratiei, care are tendinta de a deveni mai sacadata atunci cand suntem furiosi. Meditatia.

Ce sport? Arte martiale externe, cum e aikido. Filozofia sa se bazeaza pe empatie si obiectivul luptei este combaterea atacului, nu a atacatorului.

In aceeasi linie, sportul kinomici. Este un amestec de aikido si tehnici occidentale ale gimnasticilor care fac bine.

Kyudo sau tirul cu arcul presupune stapanirea de sine individuala si lucrul in echipa. O echipa de cinci insi care trag in acelasi timp.

Alte gimnastici orientale, cum e yoga sau qui gong, sunt benefice cu conditia sa se fi lucrat deja asupra maniei.

Frica? Anxietate? Incredere in sine mai mare

Idee falsa. Saltul cu parasuta? Cu coarda elastica? Daca ne infruntam frica printr-un sport extrem, e posibil sa nu reusim decat sa ne intarim frica.

Ce ne trebuie. Experienta sportiva, care sa confrunte frica in deplina siguranta. O activitate fizica ce favorizeaza curajul si depasirea de sine.

De asemenea, e bine sa facem noi insine gesturile tehnice necesare, nu doar sa fim coechipieri. Asta ne da senzatia de control.

Ce sport? Escalada. Corpul e supus la gesturi neobisnuite. Ne expunem la frica de vid, la frica de cadere, dar suntem asi­gurati de persoana care ne tine. Mai functioneaza si zborul cu parapanta, rafting-ul, echitatia…

Amaraciunea, lipsa de entuziasm, apatia… Sa reinvatam sa privim si sa fim uimiti

Idee falsa. Plimbarea alaturi de cineva la fel de necajit ca si tine – co-ruminatia nu ajuta la nimic.

Ce ne trebuie. Un cadrul social mai vesel. O activitate sursa de placere, de admiratie, de multumire pentru tot ceea ce am primit bun.

In amaraciune exista o frustrare legata de un sentiment de injustitie. Deceptie, regret, tristete, furie, rusine. Pentru a regasi uimirea, trebuie sa iesim din noi insine si sa ne lasam atinsi de frumusetea lumii.

Ce sport? Peisajele naturale sunt cele care fac apel la simturi. Asadar, o plimbare sau – de ce nu? – un maraton pentru o cauza buna. Asta da sens eforturilor noastre si ne regasim rezervele de altruism.

Este si o experienta contemplativa. Inotul este, de asemenea, terapeutic. Imersarea in universul subacvatic este o sursa de emotii pozitive. Asadar, marsul nordic sau inotul?

Foto: 123rf.com