Oameni si povesti
Celebritati internationale si autohtone se aseaza pe un divan imaginar, si se dezbraca de faima si aparente pentru a se dezvalui publicului sincere, simple, cu probleme similare fiecaruia dintre noi. Despre trecutul, prezentul, viitorul, fricile, sperantele si temerile lor cu transparenta unei sedinte de terapie.
A fost prima vara cand fiica mea a plecat singura in vacanta. De fapt, in prima ei vacanta mare, pentru ca se pregateste abia pentru clasa a II-a. A inceput sa ma sune inca de cand a ajuns, sa ma anunte cu ce se va imbraca. Dupa vreo doua zile ma intreba daca am fost si eu „punk”…
Femeile si barbatii nu simt durerea in acelasi fel. Deosebirea ar putea fi considerata minora daca nu am regasi-o la originea unor diferente izbitoare. Caci felul in care sexele percep suferinta trupului se rasfrange asupra modului in care reactioneaza la ea.
„Nesimtirea este un virus redutabil”, spune Radu Paraschivescu.
„Eu, de 20 de ani, am o singura emisiune preferata!“ – asa mi-a spus taica-meu acum cateva zile. Ma sunase ca sa comenteze pretiozitatea unei vedete autohtone care-si transformase programul pe care-l modera la televizor in platforma electorala.
Iubirea are un limbaj simplu. Se compune din gesturi. Cand insa ea trece in poem, metaforele capata o superba corporalitate.
Pentru Ioana Parvulescu, viata este o continuare fireasca a literaturii. Iar cartile nu sunt o evadare, ci un mod de a „incarca bateriile“.
M-am intrebat adesea in ultimul timp carui fapt i se datoreaza succesul neasteptat al cartii…
Daca ai noroc si se trateaza, oricum, nu se stie cum ramai….
Asa ii placea sa spuna unei vechi prietene cand se referea la timpul pierdut in polemici „esentiale“ cu colegi de facultate sau la lunile cand se misca divin de greoi purtand in ea pe cele doua gemene.
Am o pacienta care e nefericita cu sotul ei. Dar prefera sa nu vorbeasca despre asta cu el; e mai bine sa se prefaca, spunandu-si ca totul este in regula. Altcineva stie ca deseurile uzinei de care se ocupa sunt toxice pentru mediul inconjurator; el face totul pentru a evita sa se afle asta, chiar daca nu se simte in largul lui.
Catherine Zeta Jones este o prezenta discreta. Nu prea pozeaza, nu da interviuri. Dar, intr-o rara ocazie de deschidere, Catherine a povestit multe: momentul nuntii sale, nasterea copiilor, ce inseamna viata de cuplu, secretele prin care reuseste sa stabileasca un echilibru intre munca si familie, castigarea Oscarului…
Distins cu Premiul Goncourt anul trecut, romanul lui Gilles Leroy este autobiografia fictiva a Zeldei, sotia scriitorului Francis Scott Fitzgerald, devenit celebru dupa publicarea romanului „Marele Gatsby”.
In ultima vreme, aud tot felul de istorii incredibile. Ba ca o activista de partid (ce departe sunt toti termenii astia!), actual administrator al afacerilor unui proaspat milionar in dolari, bunica vopsita blonda si posesoare a unui coc respectabil (ce i-a mai ramas din vremurile trecute!) si-a lansat o carte de versuri, poezii de dragoste, ba ca jumatatea unui barbat cu bani a plecat de acasa cu prietenul sotului, starnind valuri de vorbe in protipendada de la Snagov.
La 15 ani, intr-o biserica de la tara, predica unui preot m-a impresionat profund. El incepea prin aceasta intrebare: „Unde sa-l cautam pe Dumnezeu? Unde sa-l gasim?” Nu mi-am amintit niciodata continuarea, spunandu-mi ca ea trecuse dincolo de raspuns…
Ati observat ca plictiseala a devenit etalonul lumii in care traim? De pilda, ce poate fi mai descalificant pentru o carte decat sa spui despre ea ca e plicticoasa? La fel, cel mai trist lucru pe care o femeie il poate spune despre un barbat este ca o plictiseste.
Cu aerul ei mediteranean, cu frumusetea calda si talentul urias, Penelope Cruz e o figura distincta intre vedetele de prima marime de astazi. Dar, dincolo de privirea ei intensa si de frumusetea hipnotizanta, Penelope e o femeie matura, care gandeste, mediteaza, cauta cunoasterea.
Anul trecut a nins la sfarsitul lui octombrie. A fost pentru prima data cand fiica-mea s-a bucurat din tot sufletul.
Relatia cu cartile ne defineste intr-o masura la fel de pregnanta ca relatia cu oamenii. Iar intimitatea lecturii si memoria afectiva ce ne leaga de rafturile unei biblioteci ni se citesc pe chip.
Considerat maestrul prozei scurte japoneze, Akutagawa s-a sinucis in 1927, la numai 35 de ani, lasand in urma peste 140 de povestiri si nuvele.
Mi-a povestit un prieten ca ultima expresie cu care s-a intors in minte dupa o calatorie la Chisinau inseamna, intr-o traducere mot- -mot, „cum la singur“. Greu de inchipuit, dar este echivalentul lui „ce mai faci?”.
Sub efectul dorintei, privirea e concentrata, corpul tensionat si asteptarea dureroasa. Sub efectul placerii, muschii se relaxeaza, corpul se abandoneaza, timpul se dilueaza.
In romaneste au aparut „Calaul dragostei“ si „Plansul lui Nietzsche“. Irvin Yalom este un romancier aclamat si psihoterapeut care isi ajuta pacientii sa se impace cu… moartea. Spirit fascinant, scriitorul american a acordat editiei romanesti „Psychologies“ un interviu in exclusivitate.
Monique Fradot este psihoterapeut de cuplu si autoarea unor carti vindecatoare prin ele insele. A venit in Romania pentru a-si lansa o carte si a fost surprinsa sa vada cati cititori are aici. E calda, ii place sa povesteasca si sa pozeze. Pe scurt, o prietena si un… maestru.
Mama a doi adolescenti este foarte nelinistita in privinta bolii pe care i-a descoperit-o chirurgul: „E cancer, doctore?“. „Nu, doamna“, raspunde profesorul.
„- Draga mea, chiar stii sa pierzi! -Sunt antrenata, am experienta…”
Asa suna un dialog dintr-un film celebru pe care l-am revazut azi-dimineata.
Daniela Luca este doctor in psihopatologie si psihanaliza si poeta. Care e legatura dintre cele doua? Foarte simpla: poezia este un fel de terapie, este expresia unor afecte aflate in inconstient. Deci poate vindeca.
E cunoscuta pentru picioarele lungi, inteligenta si replicile ei haioase, talentul si vointa cu care a facut un rol aspru, cum e cel din „Kill Bill”. Dar Uma e o femeie inteleapta. Iata cum a trait ea divortul de Ethan Hawke si o alta relatie esuata, doi copii mici si multa munca.
Despre entuziasm nu vorbesc decat cei care nu-l mai au. In schimb, cei care il traiesc destul de des ca sa-i cunoasca gustul sunt scutiti de nevoia de a medita pe marginea lui.
Sa ne inchipuim un om care, vrand sa traverseze strada, priveste in stanga si in dreapta, apoi, asigurandu-se ca nu vine nicio masina, paseste senin pe carosabil. Ajuns la mijlocul drumului, o masina tasneste de dupa colt si se indreapta spre el. Instinctiv, omul va evita masina eschivandu-se din calea ei.