Despre necesitatea de a sti ceva psihologie
Veti spune ca fac pledoarie pentru studiul psihologiei pentru ca e domeniul care ma pasioneaza pe mine. Si daca tot „dirijez“ Psychologies… Ei bine, eu cred ca a trai o viata fara sa stii niste lucruri de baza despre psihologia proprie si a altora, e ca si cum te-ai apuca de o afacere fara sa stii deloc economie, nitica contabilitate, oleaca de marketing. Adica, intr-o ignoranta totala, care te expune repede la pierderi si esec.
A trece prin viata fara a sti cateva tehnici de reglare emotionala, cateva tehnici de invatare, cateva tehnici de controlare a conflictului este exact la fel ca a te expune la o existenta mult sub posibilitatile tale reale de realizare si de implinire.
Adica, daca nu ai un control suficient al propriilor emotii, e posibil sa iei decizii pe baza lor, de exemplu.
Bun, emotiile sunt utile si ne spun cat de bine ne este noua intr-un anumit context (la serviciu, de exemplu, unde suntem multumiti si fericiti ori, dimpotriva, plictisiti si nestimulati), insa decizia emotionala, luata pe baza emotiilor, este rareori cea mai buna.
Daca nu cunosti niste tehnici de invatare (ca cele descrise in dosarul de septembrie: „Cum sa inveti mai bine“), pierzi timp pretios si retii mai putin decat daca stii cum functioneaza memoria.
Daca nu stii cum sa gestionezi relatia cu un om agresiv, poti contribui la escaladarea agresivitatii, prin comportamentul tau, in loc sa calmezi spiritele si sa faci pace (chestii pe care le inveti tot citind despre psihologie).
Sper ca m-am facut inteleasa. Ideea este ca ar trebui sa se studieze lucrurile astea de la clasa a patra si pana la facultate, sa aiba tinerii si timp sa le aplice si sa le fixeze pe viata.
Copiii sa invete, de pilda, sa gestioneze conflictul ori sa deprinda tehnici utile de invatare. Nicaieri scoala nu-i invata cum sa invete, lucru fundamental.
Saracii de ei repeta de cateva ori lectia, dar acesta e consum inutil de energie. Nu asa se fixeaza informatia in memorie.
Daca scoala nu ii invata pe copii asa ceva, ar trebui sa-i invete parintii. Ei de unde sa stie? Pai, citind. Exista carti destule despre lucrurile astea.
Numai Editura Trei scoate anual cateva zeci de titluri formidabile, scrise de cei mai buni psihologi europeni. Cumparati-le si cititi-le atent, cu fise de lectura!
A sti sa traiesti frumos, sa nu te certi toata ziua cu nevasta, cu copiii, cu colegii, a sti cum sa inveti un ditamai cursul de istorie sau o limba straina, iata tot atatea „stiinte“ care fac dintr-o viata posibil searbada, plina de efort greoi si in bataia vantului, fara un control prea mare asupra ei, o existenta de calitate.
Sa aveti un an mai bun decat precedentul!, si cu mai mult timp de lectura!
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com.
