Donald Trump presedinte. De ce suntem de obicei un pic prea optimisti…
Daca e ceva care sa defineasca ziua de 9 noiembrie 2016, atunci acel ceva se cheama uluire, soc, incredulitate. Toti prietenii mei au fost convinsi ca iese Hillary Clinton si ca Trump va pierde rusinos.
Cand s-au anuntat rezultatele, si Donald Trump s-a detasat drept castigator, in jurul meu (si pe Facebook, ca tot un fel de anturaj e si acesta, unul virtual) toata lumea era in stupoare. Cuuum? Nu se poate! Trump Presedinte, e o gluma, toate sondajele o indicau pe ea…
Nu pot sa zic cum ca eu as fi fost mai buna prezicatoare (mi-am dorit sa iasa Clinton si i-am ascultat pe cei care o dadeau castigatoare), dar am avut o senzatie ciudata cu 24 de ore inainte de alegeri, vazand cum toata lumea crede si e convinsa de rezultat: Hillary Clinton va fi Presedintele SUA.
Acum, in retrospectiva, aceasta convingere e ridicola. Poate ca nici Trump nu se astepta sa castige, dar nu asta conteaza. Acum toata lumea pare ca a stiut ea cum ca Hillary va pierde. Abia asta mi se pare amuzant.
Psihologii cognitivisti stiu de mult cum se numeste: hindsight bias (sau efectul „stiam eu!“). Adevarul este ca nimeni nu stia dinainte, dar senzatia este foarte puternica…
Biasurile noastre cognitive (erori de predictie, de gandire) sunt atat de comune si atat de greu de combatut, desi le stim (cel putin cei care citesc psihologie le stiu). Noi, oamenii, mai avem si un puternic bias optimist (popular numit „wishful thinking“), care face sa ni se para ca ceea ce dorim foarte tare deja s-a indeplinit.
Recunoasteti cazul? Acum recent? Alegerile americane de marti tocmai au confirmat cat de optimisti (nerealist) sunt majoritatea oamenilor…inclusiv prietenii mei si subsemnata.
Citeste si:
Femei in politica. De la Hillary Clinton la Maia Sandu.
