Exercitii de admiratie
Expresia conceputa de Gabriel Liiceanu exprima perfect un comportament la care ar trebui sa recurgem toti atunci cand ne gandim la ce am putea face sa schimbam lumea, cat de cat, la scara mica (de salvat nu cred ca mai viseaza nici adolescentii, cu idealismul lor atat de relativ in ziua de azi).
Cu alte cuvinte, o injectie de pozitivitate, de bine si de optimism. Lucrurile merg anapoda in lume, in tarisoara, la serviciu, uneori si in familie… Tentatia de a protesta, de a critica si de a ne acri inainte de vreme e destul de mare.
Cu toate acestea, neam de carcotasi cum sunt, romanii ar trebui sa invete (sau sa reinvete) sa admire. Sa priveasca binevoitor, cu caldura si incredere, pentru ca admiratia e constructiva.
A lasa de la tine ceva nasol si a te concentra pe lucrurile bune duce la rezultate mai bune decat o matematica demonstratie a minusurilor… macar acolo unde se poate. Vremurile sunt grele si avem nevoie de energie ca sa mergem mai departe.
Nu de optimism tamp si repetarea vreunei mantre pozitive („sunt bun, sunt cel mai bun, voi reusi“), ci de bunavointa lucida si, da, de admiratie.
De concentrarea pe ceea ce celalalt face bine, frumos sau macar pe efortul investit, desi rezultatul poate nu e pe masura. Admiratia e la indemana noastra, e ceva ce putem noi insine crea, construi si creste. Admiratia ar putea fi un pilon solid al unei lumi ceva mai putin stresante…
Cunoasteti, probabil, un experiment psihologic prezent prin toate manualele de psihologie: trei grupuri de copii au avut de rezolvat aceeasi sarcina.
Primul a primit feedback negativ, al doilea grup a fost laudat pe parcurs pentru efortul de a rezolva problema, iar al treilea grup e ignorat. Cei care au performat cel mai prost au fost cei ignorati, urmati de cei criticati. Cei care au rezolvat cel mai repede si mai bine problemele au fost copiii laudati.
Asta e puterea feedback-ului pozitiv. Poate face minuni. Feedback pozitiv si asteptari pozitive si incredere.
Acestea pot genera un cerc virtuos de profetii autoimplinite: cred ca vei rezolva chestia asta, deci tu vei mobiliza suficiente energii pentru a-mi confirma asteptarea si a nu ma dezamagi, deci iti maresti considerabil sansele de reusita.
Invers: te critic, iti spun ca nu esti bun de nimic, deci, pentru ca am asteptari reduse de la tine si iti mai si creez o stare proasta de autodevalorizare, nu vei face destul efort, deci nici nu vei reusi.
Oamenii si emotiile lor formeaza o textura fina de legaturi, care pot construi sau pot demola. Admiratia – pe care o pierdem din vedere criticand in exces sau injurand (cand am putea alege sa ignoram sau sa trecem peste, daca se poate) – este o piatra buna de constructie.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: shutterstock.com
