Ciudatenia numita hepatita C

Romania se afla pe locul 1 in Europa ca numar total de cazuri de hepatita, conform datelor de prevalenta ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Avem aproximativ 600.000 de pacienti cu hepatita C, dar numarul este, cu siguranta, subestimat, pentru ca foarte multi oameni nu si-au facut niciodata determinarea de virusuri hepatitice. Ocupam locul 4 in lume ca rata a mortalitatii cauzate de afectiunile hepatice, adica 44,5 decese la suta de mii de locuitori, media europeana fiind de 15 decese la suta de mii de locuitori. Pentru ca e ceva atat de comun, am invitat doi specialisti sa discutam despre virusul hepatic C.

Perspectiva medicala – Dr. Iulia Simionov, medic primar gastroenterologie, Institutul Clinic Fundeni

Simptome si transmitere

Simptomele date de infectia cronica cu virus hepatitic C pot fi: oboseala persistenta, uneori scaderea poftei de mancare, dureri abdominale, dureri ale articulatiilor, foarte rar, cand se surprinde infectia acuta, poate aparea icter, urina inchisa la culoare. Cu toate acestea, mai mult de 80% dintre persoanele infectate nu prezinta niciun fel de simptome.

Transmiterea se face prin contactul cu sange infectat sau cu obiecte contaminate cu VHC, prin contacte sexuale neprotejate, de la mama la fat, prin intermediul ranilor superficiale, al injectiilor, transfuziilor de sange, in special cele efectuate inainte de anii ’90, al manevrelor chirurgicale si stomatologice sangerande, al tatuajului, body-piercing-ului, manichiurii/pedichiurii. Este important de stiut ca infectia cu VHC nu poate fi transmisa prin alaptare, prin consumul in comun de alimente sau bauturi cu o persoana infectata sau prin contacte precum imbratisare si sarut.

Impactul asupra sanatatii

Pe termen scurt, boala poate influenta calitatea vietii prin simptomele mentionate anterior; importanta este insa influenta pe termen lung, deoarece infectia are potential evolutiv, de la hepatita cronica (simpla inflamatie a ficatului), la stadii mai avansate, cu fibroza ficatului – ciroza hepatica –, aceasta putand duce la complicatii mortale: hemoragie digestiva superioara, ascita, encefalopatie hepatica si chiar dezvoltarea unui hepatocarcinom (cancer hepatic).

Hepatita cronica C, netratata, determina in 15-20 ani 20% de cazuri de ciroza hepatica si cam un sfert din acesti pacienti vor dezvolta cancer hepatic. Problema este ca nu putem sti de la inceput care pacient va avea o astfel de evolutie, de aceea este indicat tratamentul antiviral, practic, la toti pacientii cu hepatita C.

Merita mentionat ca, spre deosebire de infectia cu virus hepatitic B sau infectia HIV, infectia cu virus hepatitic C este vindecabila! Cu schemele terapeutice actuale, rata de succes terapeutic depaseste 60%, iar cu terapiile noi care vor fi disponibile si la noi de la inceputul anului viitor, se va putea ajunge si la 80%.

Ca stil de viata, este nevoie de miscare si de o dieta sanatoasa, nu foarte restrictiva, cu o varietate de alimente nutritive. Contraindicatia absoluta este alcoolul si ar trebui evitate mezelurile, alimentele conservate din comert, rantasurile, prajelile, bauturile sintetice.

Viata de familie

In cazul in care unul dintre parteneri are virusul hepatitic C, viata sexuala poate fi in continuare activa, intrucat transmiterea pe cale sexuala a acestui virus nu are o rata de prevalenta ridicata. Testarea sotilor sau a partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat faptul ca mai putin de 5% dintre acestia erau infectati.

Recomandarile internationale nu impun protectia cu prezervativ in cazul cuplurilor cu partener stabil, dar este obligatorie cand exista parteneri multipli. Pe parcursul tratamentului antiviral si sase luni dupa aceea, este obligatorie contraceptia eficienta (prin doua metode, simultan) pentru ambii parteneri, avand in vedere riscurile de malformatii la copii.

Mai departe, pentru a evita transmiterea virusului hepatitic C de la un membru al familiei la altul, trebuie evitata folosirea in comun a obiectelor care pot prezenta urme de sange: periute de dinti, clesti, forfecute de unghii, aparate de ras, ace. Orice taietura sau rana deschisa trebuie ingrijita imediat si bandajata corespunzator. Este indicata sterilizarea prin fierbere a obiectelor cu care v-ati taiat accidental, dar nu este necesar ca persoana infectata sa aiba tacamuri sau vesela personala.

In ceea ce priveste nasterile, s-a constatat ca la nasterea prin cezariana riscul de transmitere se micsoreaza, de aceea aceasta metoda este de preferat. In timpul sarcinii, femeia infectata cu virusul hepatitic C va trebui faca regulat analizele pentru verificarea ficatului, si bine ar fi sa se monitorizeze si viremia (incarcatura virala a virusului C).

Perspectiva psihologica – Odette Chirila, psiholog clinician principal, Institutul National de Boli Infectioase „Prof. dr. Matei Bals“

Cum reactioneaza oamenii

In general, exista compasiune fata de orice boala, implicit fata de hepatita cu virus C. Din pacate insa, oamenii resping ceea ce nu cunosc suficient. Aceste reactii sunt generate de teama persoanei sanatoase de a lua boala de care sufera colegul de birou, prietenul din copilarie etc.

Din necunoastere, nu neaparat cu intentia de a respinge, izola, stigmatiza, in pofida faptului ca informatia este accesibila cu usurinta si in cantitate foarte mare. Ma tem de ceea ce nu cunosc! In schimb, daca stiu cum se poate transmite, care sunt implicatiile, cu siguranta voi sti sa nu ma expun riscului de infectare, pastrandu-mi aceeasi atitudine pe care o aveam si inainte fata de persoana cu VHC.

Daca afli ca ai hepatita C

In multe cazuri, diagnosticul survine in momentul in care afectarea hepatica devine simptomatica si deranjanta, pacientul fiind astfel constrans sa se prezinte la medicul de specialitate. Tocmai de aceea, recomand efectuarea periodica a testelor specifice pentru depistarea VHC, deoarece cu cat infectia este descoperita mai devreme si pacientul are acces la tratamentul corespunzator, cu atat mai mari sunt sansele de vindecare, intrucat hepatita C este o boala vindecabila!

Tratamentul infectiei cu virus hepatitic C nu este intotdeauna usor de suportat. Persoana respectiva este pusa in situatia de a face fata multor schimbari pe care un diagnostic medical le implica, ceea ce presupune acomodarea cu diagnosticul si tratamentul, posibile printr-un proces de redefinire a experientelor personale.

Suferinta psihica este generata de ingrijorarile, framantarile, fricile experimentate odata cu diagnosticarea cu HVC. Apar disconfortul, limitarea unor activitati sociale si uneori depresia. Depresia este contextuala, corelata problemei de sanatate, iar pe masura ce pacientul invata sa o gestioneze, ea se atenueaza si dispare. E drept, uneori cu ajutor psihoterapeutic si/sau farmacologic.

Mentinerea unui tonus psihic rezonabil este foarte importanta, pentru ca exista solicitari personale si profesionale ce trebuie indeplinite, este nevoie de un reglaj emotional si de gestionarea energiei. Cu atat mai mult, cu cat exista sanse reale de vindecare! In masura in care nu presupun un efort prea mare si dozandu-le cumva, recomand pacientilor mei sa nu renunte la activitatile, obiceiurile, hobby-urile pe care le au si, eventual, sa descopere altele noi. Toate aceste etape presupun timp si asteptari realiste pentru pacient!

Sprijinul emotional

Intr-un moment greu din viata noastra, ne simtim mult mai bine daca nu suntem singuri. Asadar, sprijinul din partea celor dragi, al prietenilor este un ajutor esential in depasirea angoaselor care vin „la pachet“ cu un diagnostic sever.

Este important ca persoana respectiva sa nu ramana cantonata in rolul de bolnav, ci sa fie in continuare integrata si prezenta in contextul sau social, in mod firesc si fara gesturi demonstrative. Normalitatea este cel mai des invocata de pacientii mei! Sa ia parte la evenimente, intalniri cu context emotional optimist, sa fie antrenata in activitati care sa contrabalanseze propriile reprezentari despre diagnostic, boala, tratament.