Diabet zaharat – ghid pentru sanatatea fizica si emotionala
Numarul cazurilor de diabet zaharat este in continua crestere. Se estimeaza ca, in prezent, exista in lume circa 415 milioane de persoane cu diabet, iar pana in 2040 numarul acestora va creste la 642 milioane. Dar ce presupune aceasta boala si cum ne afecteaza ea sanatatea fizica si emotionala?
Dr. Anca-Elena Craciun, medic specialist diabet, nutritie si boli metabolice – „Cea mai eficienta metoda de preventie a diabetului zaharat tip 2 este stilul de viata sanatos”
Perspectiva medicala
Rezultatele Studiului National privind Prevalenta Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezitatii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei si Bolii Cronice de Rinichi, publicate in 2014, au evidentiat faptul ca prevalenta diabetului zaharat (DZ) in Romania este de 11,6%.
Asta inseamna ca numarul romanilor cu varste cuprinse intre 20 si 79 de ani care sufera de aceasta afectiune variaza intre 1,5 si 2 milioane.
Dar, la nivel global, se stie ca, pentru fiecare caz cunoscut de diabet zaharat tip 2, mai exista inca un caz nediagnosticat, din cauza neefectuarii analizelor periodice sau neprezentarii la medic.
Conform editiei a 7-a a Atlasului Federatiei Internationale de Diabet (2016), Romania se plaseaza printre locurile „fruntase“ din Europa, dupa Malta (prevalenta estimata a diabetului de 13,9%), Portugalia (13,6%), Serbia (13,2%), Muntenegru (12,8%), Turcia (12,5%) si Macedonia (12%).
Ce este diabetul?
Diabetul zaharat este caracterizat prin cresterea nivelului de glucoza din sange (glicemie), cauzata de secretia inadecvata de insulina de la nivelul celulelor beta ale pancreasului si/sau utilizarea ineficienta a glucozei, din cauza rezistentei la insulina (cea mai frecventa cauza de insulinarezistenta fiind obezitatea cu distributie abdominala).
In general, DZ se imparte in tip 1, caracterizat prin deficit total de insulina, produs prin distructia prin mecanism autoimun (in majoritatea cazurilor) a celulel or beta pancreatice producatoare de insulina.
Acest tip de diabet apare mai frecvent la tineri si la copii, dar poate fi intalnit la orice varsta. Se asociaza cu alte boli autoimune (tiroidita, vitiligo, celiachie etc.), iar cauza care declanseaza secretia de anticorpi este, deocamdata, necunoscuta.
Peste 90% dintre cazurile de DZ sunt, de fapt, de tip 2, in care mecanismul cel mai frecvent intalnit de producere a bolii este rezistenta la in sulina.
Obezitatea, unele medicamente, unele afectiuni sau cauze genetice pot sa blocheze actiunea fiziologica a insulinei, aceea de a facilita intrarea glucozei in celule, in special in ficat, muschi si tesut adipos, in ciuda unei secretii de multe ori peste valorile normale.
In timp, se asociaza deficitul de secretie a insulinei si se instaleaza hiperglicemia.
Preventie
In cazul DZ tip 1, cauza nefiind deocamdata cunoscuta, nu poate fi vorba de preventie.
Pana in prezent, cea mai eficienta metoda de preventie a DZ tip 2 s-a dovedit a fi stilul de viata sanatos: alimentatie sanatoasa, activitate fizica zilnica, consum moderat sau deloc de alcool, un orar de odihna corespunzator, astfel incat sa fie mentinuta o greutate normala pentru varsta, gen si inaltime.
Factori declansatori
Sunt doua tipuri de factori care contribuie la aparitia DZ tip 2: nemodificabili si modificabili. Factorii nemodificabili sunt predispozitia genetica si imbatranirea. Dar sunt si factori de risc modificabili, cum ar fi stilul de viata.
Putem sa ne modificam alimentatia, care, daca este hipercalorica, duce la obezitate si insulinorezistenta; sa evitam sedentarismul, profitand de orice moment liber ca sa facem putina miscare (urcam sau coboram pe scari, nu cu liftul, mergem pe jos si nu cu autobuzul, ne plimbam prin incapere atunci cand vorbim la telefon, restrangem timpul petrecut la televizor sau calculator).
Mostenirea genetica
Studiile spun ca riscul de a face diabet se poate dubla, fata de cel al populatiei generale, daca ai anumite gene „predispozante“. Insa trebuie retinut faptul ca predispozitia se mosteneste, ceea ce nu inseamna ca este obligatoriu sa apara boala daca se adopta un stil de viata sanatos, cat mai repede si pe durata nelimitata.
Au fost efectuate studii cu gemeni monovitelini (care, teoretic, au aceeasi incarcatura genetica) si care au dezvoltat DZ tip 2 cu o prevalenta diferita, in functie de prezenta obezitatii sau a sedentarismului.
Simptome
Cel mai frecvent DZ tip 2 evolueaza insidios luni sau ani, ceea ce face ca boala sa fie depistata cu ocazia diagnosticarii unei complicatii cronice (retinopatie diabetica, polineuropatie, eveniment coronarian acut sau insuficienta renala).
De aceea, este necesar sa fie facut un screening activ, adica persoanele peste 45 ani sa isi faca obligatoriu o glicemie (recoltata prin punctie venoasa, dupa aproximativ opt ore de repaus alimentar), iar in functie de rezultat si factorii de risc se va stabili frecventa controalelor ulterioare.
In cazul DZ tip 1, cand organismul are deficit total de insulina, dar si in unele cazuri de DZ tip 2 cu evolutie acuta, sunt prezente semne si simptome sugestive pentru hiperglicemie marcata (cei 4P): polidipsie (consum crescut de lichide, peste 2-2,5 litri/zi, senzatie crescuta de sete, buze si mucoase uscate), poliurie (urinare frecventa, volum crescut de urina), polifagie (pofta crescuta de mancare) si scadere ponderala (in ciuda unui consum crescut de alimente).
In acest caz, prezentarea la medic este prompta, iar diagnosticul si initierea tratamentului se fac in scurt timp.
Igiena de viata
Persoana cu DZ – fie de tip 1, fie de tip 2 – trebuie sa adopte un stil de viata sanatos, pe care il recomandam oricui se pre zinta la cabinet pentru recomandari nutritionale. Nu exista asa-zisa „dieta de diabet“, deoarece nici adultul sanatos nu ar trebui sa consume zahar sau cereale rafinate in exces.
Pentru pacientul cu diabet, insa, acest stil de viata sanatos devine obligatoriu. Fara aceasta „fundatie“ solida, orice tratament, oricat ar fi de performant, este sortit esecului.
Alimentatie sanatoasa inseamna, in primul rand, aportul caloric suficient (stabilit de medicul specialist), impartit in trei mese pe zi, plus/minus doua-trei gustari, cu un anume aport de glucide (care trebuie socotite in DZ tip 1, pentru ajustarea corespunzatoare a dozelor de insulina care se administreaza la mese), variat (pentru a avea aport suficient de macronutrienti, vitamine, minerale si fibre alimentare).
La aceasta se adauga un program zilnic de activitate fizica, cu evitarea hipoglicemiilor sau a accidentarilor. Somnul trebuie sa fie odihnitor, 6-8 ore/noapte, cu evitarea unui program haotic, care duce la dereglarea hormonala si afectarea bioritmului normal.
Consumul de alcool trebuie sa se faca in cantitati moderate (sau deloc), cu atentie la cresterea riscului de hipoglicemie.
Complicatii
In primul rand, diabetul nu duce obligatoriu la complicatii, ci doar daca este neglijat. In astfel de situatii, hiperglicemiile prezente o lunga perioada de timp duc la modificari ireversibile in organism. Si aici, predispozitia genetica joaca un rol important.
O persoana care are grija sa isi pastreze glicemiile in limite normale, este mai putin probabil sa dezvolte complicatii cronice sau acestea vor aparea dupa o lunga evolutie a bolii. In schimb, o persoana neglijenta poate ajunge in scurt timp la invaliditate (orbire, amputatii, dializa).
Complicatiile cronice clasice sunt microvasculare, prin afectarea vaselor mici din organism (de la nivelul retinei, rinichiului si picioarelor) sau macrovasculare, prin afectarea vaselor de calibru mai mare, producand infarct miocardic, accident vascular cerebral sau arteriopatie cronica a membrelor inferioare.
Studiile au demonstrat ca, prin controlul strict al glicemiilor, pot fi prevenite complicatiile microvasculare, dar pentru controlul complicatiilor macrovasculare evidentele nu sunt atat de puternice.
Riscul cardiovascular al persoanei cu DZ tip 2 este mai mare decat al populatiei generale, dar hiperglicemia este doar unul dintre factori (trebuie controlate si alte elemente, cum ar fi tensiunea arteriala si nivelul colesterolului).
Tipul de diabet nu se schimba
Un pacient cu DZ tip 2 va ramane cu DZ tip 2, chiar daca se administreaza insulina pentru un control metabolic optim.
In acest caz, va avea diagnosticul de DZ tip 2 insulinotratat. In evolutia naturala a DZ tip 2, secretia de insulina va fi din ce in ce mai redusa, moment in care terapia noninsulinica nu va mai fi eficienta si va fi nevoie de administrarea exogena a insulinei, prin injectii subcutanate.
Revers permanent?
Avem numeroase cazuri de persoane cu DZ tip 2 insulinotratat care, prin optimizarea corespunzatoare a stilului de viata si scaderea in greutate, au reusit sa renunte la insulinoterapie si sa obtina un control metabolic bun prin terapie noninsulinica.
Aceasta stare se poate mentine timp de cateva luni (pacientul se plictiseste, prefera sa faca insulina pentru a manca mai mult, ceea ce este un comportament cu efecte nefaste) sau cativa ani (pana cand secretia de insulina se reduce, prin evolutia naturala a bolii sau apar comorbiditati, care fac necesara revenirea la insulinoterapie).
O viata normala
Intrebarea „de ce apare DZ tip 1 si ce anume declanseaza secretia de anticorpi impotriva propriilor tesuturi“ este o intrebare fara raspuns pana in prezent. Dar, daca pana in 1922, diagnosticul de DZ tip 1 insemna decesul in cateva luni, in prezent, pacientul este sanatos conditionat (de administrarea insulinei prin injectii).
Nu exista niciun domeniu unde persoana cu DZ tip 1 sa nu poata avea performante: concursuri de frumusete (Nicole Johnson, Miss America), sport de performanta (exista o echipa de ciclisti profesionisti formata exclusiv din persoane cu DZ tip 1; campioni olimpici – Gary Hall Jr. a castigat aurul olimpic la inot in 2000 si in 2004 –; alpinisti sau jucatori profesionisti de sporturi de echipa), activitate academica sau show business (Halle Berry, Nick Jonas).
Chiar personalitati marcante ale vietii politice includ persoane care au declarat ca au DZ tip 1: actualul Prim Ministru al Marii Britanii, doamna Theresa May, si Sonya Sotomayor, membra a Curtii Supreme de Justitie a Statelor Unite.
Descoperirea insulinei, la care doctorul Nicolae Paulescu a avut un rol important, a facut posibil faptul ca persoanele cu DZ tip 1 sa duca o viata normala, conditia fiind sa ofere periodic organismului ceea ce ii lipseste: insulina.
Ana Pantazescu-Ana, psiholog clinician – „Cu aceasta boala putem invata sa traim normal!”
Perspectiva psihologica
Vestea ca are diabet, poate fi un soc pentru orice persoana, indiferent de varsta pe care o are si de momentul din viata in care se afla. Initial, va dura ceva pana cand va putea sa asimileze situatia si durata va fi diferita, evident, in functie de structura noastra interioara.
Inevitabil, apar gandurile: „De ce eu?“, „Nu este corect!“. Ce presupune aceasta boala? Care sunt restrictiile ei? Pot sau nu sa fac fata? Astfel, se instaleaza o usoara anxietate, perfect normala.
Neasumarea bolii…
… este, in unele cazuri, un mecanism de aparare, la care psihicul recurge cu scopul de a ne da timp sa ne obisnuim cu noile schimbari majore care vor surveni in viata noastra.
Este o prima etapa dintr-un proces de pierdere a ceea ce eram pana in momentul diagnosticului. Negarea ajuta, si ea, intr-un fel, tranzitia. Totusi, este necesara mobilizarea, pasi in sensul stapanirii bolii.
Impactul emotional
Nu este usor sa traiesti mereu dupa anumite reguli stricte, zi de zi sa faci toate acele lucruri care iti amintesc constant ca esti bolnav – asta, desigur, mareste gradul de frustrare, de nervozitate, o acumulare de emotii negative pe care nu le lasam sa iasa la suprafata.
Este in regula sa ne exprimam temerile, nervozitatea, fricile.
Pentru cei mai tineri, socul poate veni la pachet si cu o depresie; pentru cei mai in varsta, lucrurile sunt similare in privinta modului in care primesc vestea, dar, cum au trecut prin diverse schimbari la nivel fizic, dispun de mai multe resurse cu care se poate lucra.
Varstnicii se asteapta oricum la aparitia unor boli, cu care vor trebui sa se obisnuiasca, odata ce apar.
Atentie, parinti!
Parintii sa se comporte normal cu copilul lor cu diabet. Sa nu il trateze ca si cum are o eticheta de bolnav pe frunte, ci ca pe un copil care are o boala, fara a pune semnul egalitatii intre copil si boala. Daca micutul nu face fata schimbarilor survenite, parintii sa fie intelegatori cu el, sa ii dea timp sa se acomodeze.
Daca il grabesc si pun presiune, copilul ar putea dezvolta un sentiment de inferioritate fata parintii, care, iata, ce bine descurca si el – nu!
Este in regula sa fim puternici pentru cel mic, dar sa nu uitam ca ar fi bine din cand in cand sa il normalizam si sa nu ne aratam tot timpul de otel… Suntem umani si umanitatea se invata.
De asemenea, mai sunt cazuri cand copilul se comporta ca un adult si isi incurajeza parintii; atunci trebuie sa ne amintim care sunt rolurile in familie si ca micutul are dreptul la copilaria sa.
Propriile temeri
Aceasta boala ii poate afecta emotional si pe apropiatii persoanei cu diabet. Sa nu ne fie frica sa ne exprimam ingrijorarile si sa fim constienti ca putem fi un model in ceea ce priveste exprimarea emotiilor.
Nu este nicio rusine sa ne ingrijoram, sa ne fie frica de ceea ce se poate intampla sau sa recunoastem ca, la un anume nivel, suntem epuizati de modificarile din viata noastra.
Igiena emotionala
Cu aceasta boala putem trai normal! Este primul lucru la care trebuie sa ne gandim; sa cerem ajutorul necesar specialistilor in domeniu, sa ne tinem de planul care ni se ofera.
Miscarea fizica este foarte importanta, intrucat produce endorfine, exact combustibilul de care are nevoie creierul pentru a incepe activitati noi.
Ar fi de preferat ca lucrurile noi sa nu lipseasca din viata noastra, iar cele care devin rutina, nu trebuie privite ca o corvoada, ci ca o modalitate diferita, speciala, dar a noastra, de a ne trai viata!
Dr. Anca-Elena Craciun este medic specialist diabet, nutritie si boli metabolice; Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu“, Cluj-Napoca; Policlinica Pasteur, Reteua de sanatate Regina Maria, Centrul de excelenta in Diabet, Nutritie si Boli Metabolice coordonat de Academician Prof. univ. dr. Nicolae Hancu.
Ana Pantazescu-Ana este psiholog clinician cu competente in terapia schemelor, psihoterapeut in formare
cognitiv-comportamentala.
Tel.: 0745.042.389
A consemnat Catalina Cristescu
Citeste si:
De ce sa preferi alimentatia sanatoasa
In ce fel influenteaza mintea sanatatea
Foto: shutterstock.com
